ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 53/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, secția civilă, la data de 9 august 2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța pe calea ordonanței președințiale, să dispună suplinirea acordului pârâtului pentru înscrierea/transferul (în eventualitatea în care prezenta hotărâre nu va fi emisă până la finalul perioadei legale de înscriere) minorului C. la Școala Gimnazială nr. 84 din sectorul 3, municipiul București – Calea x, precum și la medicul de familie dr. D., cu sediul profesional în sectorul 5, municipiul București, cu obligarea, totodată, a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În fața Judecătoriei Galați, secția civilă, reclamanta a depus o cerere modificatoare prin a solicitat suplinirea acordului pârâtului pentru înscrierea/transferul minorului C. la Școala Gimnazială "E." din București.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7407 din data de 23 august 2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, în esență, a făcut aplicarea prevederilor art. 998 și ale art. 114 C. proc. civ., reținând că, prin sentința civilă nr. 388 din data de 22 ianuarie 2018 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2017, definitivă, instanța a dispus stabilirea locuinței minorului la mamă, în municipiul Galați.

A apreciat că, atâta vreme cât nu a existat un acord al părinților în ce privește schimbarea locuinței minorului într-un alt oraș și nici o încuviințare a vreunei instanțe, schimbarea domiciliului mamei nu poate semnifica schimbarea locuinței minorului.

Mai mult, a constatat că, din cuprinsul cererii de ordonanță președințială, reiese că minorul locuiește efectiv în municipiul Galați, la bunicii materni, relevant sub aspectul competenței teritoriale fiind domiciliul minorului, iar nu al mamei.

În plus, a reținut că reclamanta nu a adus nicio dovada în susținerea afirmație că, la momentul introducerii cererii, avea domiciliul în municipiul București, iar, din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară Sectorul 3 București, rezultă că reclamanta nu este cunoscută la adresa din sectorul 3 București, indicată în cererea de chemare în judecată ca fiind reședința sa.

De asemenea, a constatat că reclamanta a mai introdus pe rolul Judecătoriei Galați o cerere de ordonanță președințială având ca obiect suplinirea consimțământului pârâtului pentru înscrierea minorului la o școală din municipiul București, precum și la medicul de familie F. din București, cerere soluționată pe fond de Judecătoria Galați la data de 16 iunie 2023, și în apel la data de 13 iulie 2023 de Tribunalul Galați.

Prin urmare, a constatat că, astfel, însăși reclamanta a apreciat că instanțele de pe raza municipiului Galați sunt competente teritorial să soluționeze o cerere de ordonanță președințială având ca obiect suplinire consimțământ privind minorul C..

2.2. Prin sentința civilă nr. 5214 din data de 17 noiembrie 2023, Judecătoria Galați, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Galați și Judecătoria Sectorului 3 București și a dispus sesizarea Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Astfel, Judecătoria Galați, secția civilă, în aplicarea art. 998 și art. 114 C. proc. civ., a constatat că, la data formulării acțiunii, minorul avea locuința efectivă în municipiul București, str. x, aspect ce rezultă din raportul de anchetă socială și din declarația martorului G. de la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2023.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în speță, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă și Judecătoria Galați, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul minorului, în condițiile în care ambele instanțe au reținut incidența dispozițiilor art. 998 și ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, suplinirea acordului pârâtului pentru înscrierea/transferul minorului C. la Școala Gimnazială "E." din București, precum și la medicul de familie dr. D..

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 și următoarele C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

În acest sens, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., potrivit cărora ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același act normativ care dispun în sensul că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că: "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită", scopul reglementării acestei norme de competență fiind în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii de ordonanță președințială.

Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau de reședință a persoanei ocrotite, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie și se interpretează prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competență teritorială derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Astfel, necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul minorului a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condițiile în care minorul trăiește, inclusiv ascultarea minorului.

Or, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice/minorului, noțiunea de domiciliu/reședință, din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., trebuie interpretată în sensul de locuință efectivă a minorului, respectiv domiciliul de fapt al acestuia.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ..], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speța dedusă judecății, prin sentința civilă nr. 388 din data de 22 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Galați, secția civilă a stabilit locuința minorului C. la mamă, care, la acel moment, locuia în Galați, str. x.

Ca atare, cum locuința minorului a fost stabilită la mamă, identificarea domiciliului/reședinței acestuia la data învestirii instanței, cu relevanță în determinarea instanței competente a soluționa litigiul, presupune stabilirea domiciliului/reședinței mamei la același moment.

Astfel, la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București, se află depusă copia contractului de vânzare autentificat prin încheierea de autentificare nr. x din data de 28 iulie 2023 de Biroul Individual Notarial H., prin care reclamanta a cumpărat, alături de soțul său, I., apartamentul nr. x situat la mansarda imobilului din București, str. x, unde aceasta, prin cererea de chemare în judecată, a arătat că are reședința. Ulterior, prin notele scrise depuse la 23 august 2023, reclamanta a declarat că aceasta este adresa unde are locuința principală.

De altfel, la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București, se află, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, confirmarea Primăriei Sectorului 3 București a programării făcute de către reclamantă pentru depunerea acelor în vederea eliberării cărții de identitate.

Totodată, din declarația martorului G., aflată la dosarul Judecătoriei Galați, secția civilă, rezultă că minorul a locuit împreună cu bunicii săi, în Galați, până în luna iunie 2023.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, la data sesizării instanței cu cererea de ordonanță presedințială (7 august 2023), minorul (al cărui domiciliu a fost stabilit la mamă prin hotărâre judecătorească) locuia, în mod statornic, împreună cu mama sa, la domiciliul acesteia din municipiul București, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanță președințială – suplinire acord parental", în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2024.