ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 197/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la 31 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanței președințiale, exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului C., stabilirea locuinței minorului la domiciliul său și suplinirea consimțământului pârâtului în ceea ce privește transferul minorului la unitatea de învățământ din localitatea în care locuiește reclamanta, respectiv la Școala Generală din comuna Stoenești, jud. Olt.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 920 și art. 997 C. proc. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția litispendenței, în raport de existența dosarului nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Caracal, solicitând stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său din orașul Bragadiru, exercitarea autorității sale părintești exclusive asupra acestuia, precum și fixarea unui program de legături personale în ceea ce o privește pe reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 4472 din 10 august 2023, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a ordonanței președințiale formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Caracal.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că, în raport de obiectul cauzei, respectiv stabilirea modului de exercitare a autorității părintești asupra minorului C., precum și stabilirea locuinței acestuia la unul dintre părinți, sunt aplicabile prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care sunt norme de competență teritorială exclusivă în ceea ce privește cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă, respectiv a celei în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Judecătoria Cornetu a considerat că și dispozițiile art. 265 C. civ. sunt incidente în cauză, acestea atribuind în competența instanței de tutelă cererile privitoare la exercițiul autorității părintești, inclusiv cererile referitoare la ocrotirea prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile ce decurg din autoritatea părintească, reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a "Despre familie" din cod.

Aplicând prevederile legale menționate, instanța a reținut că minorul C. are domiciliul în fapt la mama sa, în comuna Stoenești, jud. Olt, reclamanta arătând personal la termenul de judecată din 10 august 2023, că locuiesc acolo din perioada emiterii ordinului de protecție, în luna mai a anului 2023.

Judecătoria Cornetu a arătat că, pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului, nu prezintă importanță faptul că ultimul domiciliu comun al părților a fost în circumscripția acestei instanțe, iar eventuala formulare a unor cereri privind exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului în cadrul dosarului de divorț reprezintă cereri accesorii divorțului, devenind aplicabile prevederile art. 123 C. proc. civ.

Instanța a notat că existența dosarului de divorț al părților și a cererilor accesorii cu privire la exercitarea autorității părintești, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu, nu conduce, implicit, la stabilirea competenței de soluționare a ordonanței președințiale de către Judecătoria Cornetu, cât timp dispozițiile art. 998 C. proc. civ. au în vedere introducerea unei acțiuni de fond pe cale principală, iar cererile formulate în dosarul de divorț privind exercitarea autorității părintești sunt accesorii.

Judecătoria Cornetu a menționat că în dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorțul părților, nu a fost acordat primul termen de judecată și nu a fost pusă în discuție competența instanței, astfel încât, la acest moment nu se poate extrapola competența de soluționare a cauzei pe baza existenței dosarului de divorț dintre părți.

Reținând că minorul C. a locuit, de la momentul separării în fapt a părinților, alături de mama sa, în comuna Stoenești, jud. Olt, Judecătoria Cornetu a stabilit că Judecătoria Caracal este competentă să soluționeze cauza.

Prin sentința civilă nr. 1734 din 23 noiembrie 2023, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul B., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Caracal a constatat că temeiul juridic al cererii din dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Cornetu se încadrează în "Procedura divorțului", reglementată în Titlul I al Cărții a VI-a intitulate "Proceduri speciale", astfel că, potrivit regulii de interpretare logică specialia generalibus derogant, prevederile art. 915-998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale, care se aplică cu prioritate față de reglementările similare care nu privesc procedura divorțului.

Instanța a arătat că, în procedura divorțului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 din același act normativ care, ca normă specială, se aplică prioritar față de art. 114 din același act normativ.

Judecătoria Caracal a arătat că, topografic, art. 920 este așezat după art. 919 C. proc. civ., care permite instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe asupra cererilor accesorii și incidentale.

Din moment ce textul prevede această prorogare de competență în mod expres, fără a face nicio distincție, instanța a apreciat că este lipsită de relevanță dezbaterea privind lipsa caracterului incidental al ordonanței președințiale, căci ubi lex non distinguit, nec nos distinquere debemus.

Judecătoria Caracal a constatat că, din cuprinsul art. 919 și 920 C. proc. civ., rezultă că procedura divorțului cuprinde și norme privind cererile accesorii și incidentale introduse pe calea ordonanței președințiale în scopul stabilirii locuinței copiilor minori, a obligației de întreținere, a încasării alocației de stat pentru copii, a folosirii locuinței familiei, a stabilirii unui program de legături personale.

Aceste prevederi au fost apreciate că au caracter special și că se aplică prioritar față de art. 114 C. proc. civ. (în ceea ce privește competența instanței de tutelă), de art. 123 alin. (1) din cod (în materia prorogării de competență asupra cererilor accesorii, adiționale și incidentale), și de art. 997-998 din același act normativ (în materia ordonanței președințiale).

Față de cele expuse, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 919 și art. 920 C. proc. civ., în temeiul cărora instanța învestită cu soluționarea cererii de divorț, adică Judecătoria Cornetu, poate lua măsurile vremelnice, până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei, pe calea ordonanței președințiale, cu privire la stabilirea unui program de legături personale cu minorele.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Cornetu îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

În speță, cererea cu privire la care Judecătoria Cornetu și Judecătoria Caracal și-au declinat reciproc competența, are ca obiect încuviințarea, pe calea ordonanței președințiale, a exercitării autorității părintești exclusive de către reclamanta A. asupra minorului C., stabilirea locuinței acestuia la domiciliul său din comuna Stoenești, jud. Olt, și suplinirea consimțământului pârâtului în vederea realizării transferului minorului la unitatea de învățământ din localitatea menționată, unde locuiește în fapt cu reclamanta, din luna mai, când părțile s-au despărțit în fapt.

La data înregistrării ordonanței președințiale la Judecătoria Cornetu (31 iulie 2023), pe rolul acestei instanțe era înregistrat, din 24 mai 2023, dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorțul părților, precum și cererile accesorii acestuia, cu privire la exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorului și a pensiei de întreținere.

Conform art. 920 C. proc. civ. "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Dispozițiile art. 998 C. proc. civ. prevăd că, "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Din coroborarea normelor legale enunțate reiese că normele care reglementează procedura divorțului cuprind și dispoziții privind cererile accesorii și incidentale introduse pe calea ordonanței președințiale, în scopul stabilirii locuinței copiilor minori, a obligației de întreținere, a încasării alocației de stat pentru copii și a folosirii locuinței familiei.

Art. 998 C. proc. civ. determină instanța competentă să judece cererile de ordonanță președințială și cuprinde reguli speciale de procedură, care se completează cu cele de drept comun.

Competența de soluționare a ordonanței președințiale se stabilește, așadar, prin raportare la dispozițiile corespunzătoare fondului dreptului, norma specială de competență, în cazul acestei proceduri - art. 998 C. proc. civ. - fiind adoptată în scopul unei mai bune administrări a justiției.

În prezenta cauză, instanța învestită cu soluționarea fondul dreptului (acțiunea de divorț și cererile accesorii acestuia) este, astfel cum s-a arătat, Judecătoria Cornetu.

Pe parcursul derulării procedurii de divorț, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit sunt de competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 din același act normativ care, ca normă specială, se aplică prioritar față de art. 114 din același act normativ.

Astfel, instanța competentă să instituie măsuri vremelnice în timpul procesului este instanța pe rolul căreia se află acțiunea de divorț, aceasta fiind și instanța care se pronunță asupra cererilor accesorii divorțului referitoare la dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, iar o astfel de cerere reprezintă o acțiune asupra fondului ce trebuie avută în vedere la stabilirea instanței competente să soluționeze o cerere de ordonanță președințială având același obiect.

Iar, de vreme ce textul permite această prorogare de competență în mod expres, fără a face vreo distincție cu privire la lipsa caracterului incidental al ordonanței președințiale, atunci nici interpretul nu trebuie să facă apel la distincții pe care legea nu le prevede, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinquere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.