ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, la data de 05 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanței președințiale, în principal stabilirea locuinței minorului la domiciliul său, iar în subsidiar stabilirea unui program de vizitare a minorului.

În drept, a invocat dispozițiile 920 C. proc. civ., art. 997 și urm. C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentința civilă nr. 855 din 25 mai 2023, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă și a declinat cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber. Astfel, a avut în vedere dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și a apreciat că instanța competentă este cea în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Cum în cazul de față minorul locuiește în circumscripția Judecătoriei Cornetu, instanța a apreciat că aceasta este instanța competentă să soluționeze ordonanța președințială.

2.2 Prin sentința civilă nr. 3947 din 11 iulie 2023, Judecătoria Cornetu, secția civilă a admis excepția de ordine publică a necompetenței sale teritoriale invocată de către instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, în favoarea Judecătoriei Răcari, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat de drept judecarea cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța, având în vedere dispozițiile art. 998, art. 920 și art. 915 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că Judecătoria Răcari reprezintă instanța care s-a declarat competentă teritorial pentru soluționarea cererii de desfacere a căsătoriei și a capetelor de cerere accesorii. Ca atare, instanța competentă să soluționeze fondul dreptului – cererea de divorț – este Judecătoria Răcari, având în vedere că această cerere se află înregistrată pe rolul acestei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, pe calea căreia s-a solicitat, în principal, stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui (reclamantul din cauză), iar în subsidiar, s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului.

Astfel, Judecătoria Răcari a apreciat că este vorba de o cerere privitoare la persoane, iar în această materie competența este obligatorie, întrucât drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber.

Totodată, a reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că este competentă instanța în a cărei circumscripție locuiește persoana ocrotită, respectiv minorul.

Pe de altă parte, Judecătoria Cornetu, învestită prin declinare cu soluționarea cererii de ordonanță președințială, a apreciat că, potrivit art. 998 C. proc. civ. corob. cu art. 920 și aret. 915 alin. (1) C. proc. civ., astfel de cereri se soluționează de instanța competentă să soluționeze fondul dreptului, respectiv cererea de divorț, în cazul de față, cerere care se află înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari. În consecință, a apreciat că Judecătoria Răcari este competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială.

Înalta Curte mai constată că obiectul acțiunii îl constituie cererea prin care reclamantul a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună în mod provizoriu, până la soluționarea cauzei având ca obiect divorț și înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. x/2022: stabilirea locuinței minorului la domiciliul său (tatăl minorului), iar în subsidiar să se stabilească în favoarea sa un program de legături personale cu minorul la domiciliul tatălui.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Răcari a fost învestită, pe calea ordonanței președințiale, cu o cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorului, respectiv al copilului părților.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ. "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Or, astfel cum reclamantul a arătat în cerere, pe rolul Judecătoriei Răcari este înregistrată sub nr. x/2022 cererea având ca obiect divorț, cerere prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, exercitarea autorității părintești în comun în ceea ce îl priveste pe minorul C., stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în cuantum legal, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, respectiv D..

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă vreunul dintre ei mai locuiește în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuiește în circumscripția de la ultima locuință comună, este competentă instanța de la domiciliul pârâtului".

Potrivit dispozițiilor art. 920 C. proc. civ. "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Acest text de lege instituie posibilitatea ca instanța sesizată cu cererea de divorț să ia, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.

În raport de competența teritorială astfel reglementată în materie de divorț, se constată că cererea de divorț înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari cuprinde, printre petitele accesorii, și petitul privind stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui.

Din formularea art. 920 C. proc. civ., evocat anterior, rezultă că instanța care poate lua respectivele măsuri vremelnice în timpul procesului este instanța pe rolul căreia se află acțiunea de divorț, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra luării respectivei măsuri, întrucât este instanța care se pronunță și asupra unei cereri accesorii divorțului referitoare la dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, iar o astfel de cerere reprezintă o acțiune asupra fondului ce trebuie avută în vedere la stabilirea instanței competente să soluționeze o cerere de ordonanță președințială având același obiect.

Prin urmare, dând eficiență acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport de norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, Înalta Curte reține că instanța competentă să judece cererea de ordonanță președințială este Judecătoria Răcari, învestită deja cu soluționarea acțiunii de divorț între părțile litigiului, această acțiune și accesoriile sale (exercitarea autorității părintești în comun în ceea ce îl priveste pe minorul C., stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în cuantum legal, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, respectiv D.) reprezentând fondul dreptului dedus judecății.

Astfel, constatând că instanța competentă teritorial să soluționeze ordonanța președințială pendinte este Judecătoria Răcari, în temeiul art. 135 C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.