ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2260/2025

Ședința publică din data de 8 decembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 14 august 2025, reclamantul A., în contradictoriu cu partea pârâtă B., a formulat o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea provizorie a pârâtei, până la soluționarea dosarelor de fond, ca începând cu data de 08 septembrie 2025, să asigure școlarizarea minorilor la Colegiul Național "C." din Cluj Napoca.

În drept au fost invocate dispozițiile legale prevăzute de art. 997-1002 C. proc. civ., art. 263, art. 487-488 C. civ., art. 2 alin. (6) lit. a) și art. 6 lit. i) din Legea nr. 272/2004, precum și pe dispozițiile Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023 referitoare la transferul elevilor în caz de autoritate părintească exercitată în comun.

Pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 22 august 2025, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 11918 din 22 august 2025, Judecătoria Sector 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Instanța a reținut că cererii cu care a fost învestită îi sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., deoarece derivă din raportul de filiație dintre minor și părinții acestuia, guvernat de dispozițiile art. 106 C. civ.

S-a mai precizat că articolul 114 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită și are caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În motivare, instanța a mai reținut relevanța convenției încheiată între soți, autentificată sub nr. x din data de 06 martie 2020, prin care aceștia au convenit ca, după divorț, autoritatea părintească să fie exercitată în comun și minorii să aibă domiciliul și să locuiască cu mama lor în imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, sau la oricare locuință statornică a mamei, cu avizul Autorității Tutelare.

Judecătoria Sector 2 București a concluzionat că raportat la convenția părților cu privire la domiciliul minorilor, dar și la existența pe rolul Judecătoriei Cluj a altor litigii între aceleași părți, această din urmă instanță este competentă teritorial să soluționeze cererea de ordonanță președințială.

Prin sentința civilă nr. 5599 din 23 octombrie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale de ordine publică, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a subliniat că singurul aspect care prezintă relevanță în stabilirea instanței competente în soluționarea cauzei este cel legat de locuința efectivă a minorilor la data sesizării instanței.

Sub acest aspect, instanța a reținut că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se menționează că pârâta a procedat unilateral la mutarea minorilor în municipiul București la data de 16 mai 2025, respectiv anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Cu privire la susținererea reclamantului că domiciliul minorilor în București a fost stabilit în mod unilateral de către pârâtă, Judecătoria Cluj-Napoca a motivat că, în legislația în vigoare, nu există vreo procedură administrativă sau vreo obligație a părintelui la care a fost stabilit domiciliul de a solicita avizul autorității tutelare, în cazul în care se dorește modificarea acestuia.

Astfel, pârâta avea libertatea de a-și modifica locuința în mun. București, nefiind ținută de existența avizului menționat în convenție, atâta timp cât părțile au convenit, de comun acord, că domiciliul minorilor va fi la orice locuința statornică a mamei.

Un alt argument al instanței îl reprezintă împrejurarea că ambii părinți au semnat contractul educațional pentru școala din municipiul București, astfel, este evident că, reclamantul și-a exprimat acordul ca pârâta să se mute cu minorii în București.

Ca atare, instanța a reținut că, din actele dosarului, rezultă că, la data introducerii cererii de ordonanță președințială, 14 august 2025, minorii locuiau în fapt în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, la adresa din mun. București, ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria Sector 2 București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Sector 2 București și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a noțiunii de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite în raport de efectele convenției încheiate între părți cu privire la exercitarea în comun a autorității părintești.

Ambele instanțe au făcut aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă Judecătoria Sector 2 București a avut în vedere domiciliul din Cluj-Napoca astfel cum apare menționat în convenția încheiată de soți, contrar dovezilor existente la dosarul cauzei cu privire la domiciliul în București al minorilor, iar Judecătoria Cluj-Napoca a acordat relevanță domiciliului minorilor la data introducerii acțiunii, respectiv în municipiul București.

Obiectul acțiunii deduse judecății, ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență, îl constituie cererea prin care reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, ca instanța să asigure școlarizarea minorilor la Colegiul Național "C." din Cluj Napoca.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

Prin urmare, în ceea ce privește ordonanța președințială, instanța competentă să o soluționeze este aceeași cu instanța care soluționează cauza pe fond, în măsura în care instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului a depășit etapa verificării propriei competențe.

Din verificările efectuate, a rezultat că deși pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca este înregistrat dosarul cu nr. x/2025 ce se poartă între același părți - având ca obiect: modificare- stabilire domiciliu minor- acesta a fost conexat la cauza cu nr. x/2025, iar în acest ultim dosar, având ca obiect exercitarea autorității părintești, instanța nu și-a verificat competența, cauza fiind amânată succesiv până la data de 15 decembrie 2025, când s-a stabilit următorul termen de judecată. Aceeași este situația și în dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, cu primul termen de judecată stabilit pentru data de 13 ianuarie 2026.

Ca atare, existența acestor dosare nu este de natură a influența în vreun fel soluționarea prezentului conflict negativ de competență, în sensul atragerii competenței instanței învestite cu soluționarea fondului dreptului în sensul art. 998 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care statuează că, "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Astfel cum s-a mai arătat, prezentul litigiu privește măsurile de ocrotire a persoanei fizice, cerere dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, urmând a se soluționa de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, singurul aspect care prezintă relevanță în stabilirea instanței competente cu soluționarea cauzei este cel legat de locuința efectivă a minorilor la data sesizării instanței.

Examinând dovezile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține că la data de 11 aprilie 2025, a fost încheiat actul adițional nr. x la contractul educațional nr. 1266 din 11 aprilie 2025 ce atestă înscrierea unuia dintre minori la o unitate școlară aflată pe raza municipiului București, iar cu privire la celălalt minor, din adeverința emisă de Liceul Teoretic Internațional București rezultă înscrierea acestuia pentru a frecventa cursurile acestei unități de învățământ .

Proba de necontestat a domiciliului minorilor în raza de competență a Judecătoriei Sector 2 București este dovada de interogare DEPABD, care atestă că din data de 16 mai 2025, domiciliul mamei este în strada x, nr. 38, București, deci, anterior introducerii cererii de ordonanță președințială în data de 14 august 2025.

Înalta Curte constată că, ceea ce prevalează în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei este domiciliul minorilor la data sesizării instanței, iar nu domiciliul stabilit de părți prin convenția cu privire la exercitarea autorității părintești, unde minorii nu mai locuiau la data introducerii cererii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 08 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.