ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2266/2025

Ședința publică din data de 8 decembrie 2025

asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului la data de 11 iulie 2025, sub nr. x/2025, având ca obiect ordonanță președințială - modificare măsuri privind minorii - reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună modificarea domiciliului minorilor C., la reclamant în jud. Vaslui.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ. și art. 401 C. civ.

La termenul din data de 11 septembrie 2025, a fost invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Podu Turcului.

Prin sentința civilă nr. 239 din 15 septembrie 2025, Judecătoria Podu Turcului a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși.

Pentru a dispune astfel, instanța a constat incidența în cauză a dispozițiilor art. 998 din C. proc. civ., în conformitate cu care "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului", precum și a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun în sensul că, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Instanța a mai reținut că, prin domiciliu în sens procesual, se înțelege adresa unde locuiește efectiv o persoană, iar nu domiciliul din actul de identitate sau din orice alt act și că împrejurarea că prin sentința civilă nr. 587 din 27 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 s-a stabilit domiciliul minorilor la mamă, nu poate conduce la o altă soluție, în condițiile în care, în fapt, minorii nu locuiesc împreună cu mama lor în județul Bacău, ci împreună cu tatăl, în județul Vaslui.

Prin urmare, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Instanța a concluzionat că, având în vedere că, locuința în fapt a minorilor este situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Huși, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Podu Turcului și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect stabilire domiciliu minori - ordonanță președințială - formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Huși, județul Vaslui.

Prin sentința civilă nr. 941 din 22 octombrie 2025, Judecătoria Huși a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a respins excepția tardivității cererii precizatoare, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a constatat existența unei situații de înstrăinare părintească, pârâta B. este părinte care înstrăinează, a constat că reclamantul A. este părinte înstrăinat.

A mai constat că exercitarea autorității părintești de către pârâta B. nu este în interesul superior al minorilor C. și D..

A stabilit locuința minorilor la tatăl-reclamant, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025

A dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor C. și D., să fie exercitată în mod exclusiv de către tatăl-reclamant, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025

A obligat pe pârâta B. la plata în favoarea minorilor C. și D., a unei pensii de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul net realizat pentru fiecare minor, dar nu mai puțin de venitul minim pe economie, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025, fără a depăși majoratul copiilor minori, dacă nu intervin alte modificări.

Împotriva acestei hotărâri a Judecătoriei Huși, cât și împotriva încheierii pronunțată în camera de consiliu la data de 03 octombrie 2025 în termen legal, a declarat apel B..

Prin decizia civilă nr. 1047/A/2025 din 13 noiembrie 2025, Tribunalul Vaslui a admis cererea de apel formulată de B. împotriva sentinței civile nr. 941 din 22 octombrie 2025 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar nr. x/2025, sentință pe care a anulat-o în integralitate.

A trimis cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Podu Turcului.

A respins cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 941 din 22 octombrie 2025 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar nr. x/2025, ca rămasă fără obiect.

A constat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Huși și Judecătoria Podu Turcului.

A suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin cererea de apel formulată, apelanta a invocat mai multe motive de apel, primul în ordinea relevanței, constând în faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huși, solicitându-se în acest sens, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente.

Cu privire la acest motiv de apel, Tribunalul Vaslui a constatat că nu mai există marjă de apreciere, deoarece există sentința civilă nr. 487 din 27 mai 2025 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr. x/2024 prin care minorii aveau stabilită locuința la mamă.

Tribunalul a concluzionat, contrar raționamentului exprimat de Judecătoria Huși în încheierea de stabilire a competenței, că această instanță trebuia să constate tardivitatea invocării excepției privind necompetența teritorială a Judecătoriei Podu Turcului, prin raportare la prevederile art. 131 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Înalta Curte va constata inexistența în cauză a unui conflict negativ de competență, în considerarea celor ce succed:

Dispozițiile art. 133 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Din aceste dispoziții rezultă că, pentru ca un conflict de competență să existe, este necesar ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente în acest sens, iar dezînvestirea să fie reciprocă, condiții ce trebuie întrunite cumulativ.

În speță, din parcursul dosarului nu se identifică premisa necesară nașterii unui conflict negativ de competență, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ., de vreme ce declinările nu au operat reciproc și nici succesiv între instanțele aflate în acest ipotetic conflict de competență, respectiv Tribunalul Vaslui, Judecătoria Podu Turcului și Judecătoria Huși.

Stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului a intervenit prin decizia nr. 1047/A/2025 din data de 13 noiembrie 2025 pronunțată în apel de Tribunalul Vaslui, secția civilă, decizie ce se bucură de autoritate de lucru judecat, în soluționarea unei căi de atac.

Efectul deciziei pronunțate în apel de a dobândi autoritate de lucru judecat, rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată", iar dat fiind caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel, autoritatea de lucru judecat capătă caracter definitiv și obligatoriu.

Din această perspectivă, decizia Tribunalului Vaslui este un regulator de competență prin funcția de stabilire a instanței competente să judece cauza în primă instanță, contrar susținerii acestei instanțe în sensul că, nefiind instanță superioară și comună Judecătoriilor Huși și Podu Turcului, nu ar avea comptența de a pronunța un regulator de competență.

Astfel, Tribunalul Vaslui, ca instanță de apel, a aplicat dispozițiile art. 480 alin. (4) C. proc. civ., care stabilesc în sensul că instanța de apel va anula hotărârea atacată, dacă stabilește că prima instanță a fost necompetentă și va trimite cauza spre judecare instanței comptente, în speță Judecătoriei Podu Turcului.

Așadar, neexistând premisa existenței unor declinări reciproce sau succesive între Judecătoria Podu Turcului și Judecătoria Huși, Înalta Curte constată că nu s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe, în sensul stabilit de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va trimite dosarul, pe cale administrativă, spre soluționare Judecătoriei Podu Turcului, instanță apreciată ca fiind competentă prin decizia nr. 1047/A/2025 din 13 noiembrie 2025 pronunțată în soluționarea căii de atac a apelului de Tribunalul Vaslui, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competență.

Înaintează dosarul Judecătoriei Podu Turcului în vederea soluționării cauzei.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 08 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.