ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3576/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 31 iulie 2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul B., să dispună anularea formelor de executare efectuate în baza sentinței din 20 iulie 2017 de lămurire a Ordonanței președințiale nr. 1283/2017, cu întoarcerea executării silite și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentința civilă nr. 1755 din data de 22 februarie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017 la data de 13 decembrie 2017.

În pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a avut în vedere, în esență, că, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) din C. proc. civ., domiciliul contestatoarei debitoare, la data sesizării organului de executare se afla în circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 București.

Sub aspectul noțiunii de domiciliu la care trimit prevederile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., instanța a considerat că aceasta trebuie delimitată prin raportare la locuința efectivă a debitorului, ca situație de fapt susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, fără a putea fi luată în seamă ideea de domiciliu ca noțiune juridică, interesând, așadar, locația concretă în care se regăsește centrul intereselor persoanei, fără a prezenta relevanță adresa ce ar putea figura în evidențele oficiale. Din această perspectivă, prima instanță a reținut din dosarul execuțional, în data de 27 februarie 2017 că debitoarea contestatoare și-a stabilit, efectiv, reședința în municipiul București, că posterior schimbării efective a locuinței s-au îndeplinit și formalitățile necesare în acest sens, că, prin sentința civilă nr. 7743 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (f. x - 12), s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, conform art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., că minorii locuiesc cu mama lor într-un apartament situat în București, încă din luna februarie 2017.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă, prin sentința nr. 1755 din 22 februarie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București.

A declinat cauza în favoarea instanței competente, Judecătoria Cluj.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În pronunțarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut, în aplicarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 91 alin. (1) C. civ., că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei era în Municipiul Cluj-Napoca.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele se vor arăta.

Art. 714 alin. (1) C. proc. civ. statuează regula potrivit căreia contestația la executare se soluționează de instanța de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform alin. (3) din același text legal, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Aceste texte de lege instituie, în ceea ce privește contestația la executare și incidentele survenite în cadrul executării silite demarate, o normă de competență teritorială de ordine publică, prin referire la domiciliul sau sediul debitorului, raportat la momentul de referință al declanșării executării silite împotriva sa, reprezentat de data la care cererea de executare este înregistrată în cadrul biroului executorului judecătoresc sesizat, potrivit art. 622 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Din copia cărții de identitate a contestatoarei existentă la dosar rezultă că domiciliul acesteia este în municipiul Cluj-Napoca, începând cu 20 decembrie 2016.

Cum sesizarea organului de executare s-a făcut la data de 27 martie 2017, aspect ce rezultă din înscrisul existent la dosar, este evident faptul că, la data sesizării organului de executare domiciliul debitoarei era în municipiul Cluj-Napoca.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă teritorial în soluționarea prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.