ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4123/2018

HOTĂRÂRE

22.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4123/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 16.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul pârât A., în contradictoriu cu pârâta reclamantă B., a solicitat instanței acordarea dreptului de a avea legături personale cu minorii C. și D., prin stabilirea următorului program: vizitarea minorilor la domiciliul pârâtei reclamante în a doua și a patra duminică a fiecărei luni, de la ora 10:00 la 16:00, luarea celor doi minori la domiciliul reclamantului pârât în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri de la ora 17:00, până duminică la ora 17:00, în prima săptămână a vacanțelor de Paște și de Crăciun, o lună în perioada vacanței de vară, în luna iulie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 401 C. civ. și pe prevederile Legii nr. 272/2004.

Prin cererea completatoare depusă la data de 08.08.2018, reclamantul pârât a solicitat reîncredințarea către acesta și stabilirea locuinței la domiciliul său, față de schimbarea împrejurărilor ce au determinat încredințarea minorilor către pârâta reclamantă, având în vedere că prin Decizia civilă nr. 201/13.02.2018 s-a dispus stabilirea domiciliului minorilor la locuința mamei.

Judecătoria Ploiești, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 6320 din 21 august 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorul 6 București.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că, prin Decizia civilă nr. 201 din 13.02.2018, Tribunalul Prahova a decis stabilirea domiciliului minorilor D. și C. la domiciliul mamei, respectiv București, str. x, sector 6. De asemenea, niciuna dintre părți nu contestă faptul că, ulterior finalizării anului școlar, minorii au fost luați de către mamă la domiciliul acesteia, astfel cum apare la fila x, la care se regăsește fotocopia cărții de identitate, în cererea completatoare fiind indicat ca reper temporal pentru acest fapt luna iulie 2018.

În ceea ce privește dispozițiile legale incidente pentru soluționarea excepției, față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a făcut aplicarea art. 114 C. proc. civ. privind cererile în materie de tutelă și familie, care stipulează: "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită." De asemenea, potrivit art. 129 C. proc. civ. "(1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, astfel cum dispun prevederile art. 130 C. proc. civ.

Din coroborarea prevederilor anterior reținute și având în vedere obiectul pricinii, s-a constatat că, în prezentul litigiu, competența urmează a fi determinată prin raportare la norme juridice care privesc competența teritorială exclusivă, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din C. proc. civ.

Pentru determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, nu interesează adresa la care minorii locuiau în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, având în vedere că locuința acestora a fost stabilită la domiciliul mamei, printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, respectiv Decizia civilă nr. 201 din 13.02.2018.

Deși minorii au continuat anul școlar la unități de învățământ apropiate domiciliului pârâtului-reclamant, acest aspect nu poate semnifica schimbarea locuinței minorilor, cu atât mai mult cu cât nu există nicio hotărâre a vreunei instanțe în acest sens, iar minorii au început să locuiască la domiciliul mamei din București, Sector 6 după încheierea anului școlar, astfel cum arată pârâta-reclamantă că se intenționa în vara acestui an și cum confirmă reclamantul pârât prin cererea completatoare.

Prin urmare, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei Sectorului 6 București, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul persoanelor ocrotite.

La rândul său, această instanță, prin Sentința civilă nr. 7331 din 9 noiembrie 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a litigiului, în favoarea Judecătoriei Ploiești. A constatat invit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția respectivă, s-a reținut că, potrivit susținerilor părților cauzei, la data introducerii cererii de stabilire program vizită, precizată și transformată ulterior în stabilire locuință minori, de către reclamant, pe rolul Judecătoriei Ploiești, respectiv data de 16.03.2018, minorii C. și D. locuiau în continuare cu tatăl lor, în municipiul Ploiești, la domiciliul care a reprezentat domiciliul familiei și trebuiau să locuiască cu tatăl în Ploiești până în luna iulie a acestui an, potrivit înțelegerii părinților lor. De asemenea, pârâta-reclamantă locuiește în prezent în Sectorul 6 București, împreună cu minorii.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, fiind instituită o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală prevăzută de art. 107 C. proc. civ., astfel încât se pune problema determinării noțiunii de "cereri privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie".

Art. 106 C. civ. stipulează că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege, iar ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei, în condițiile prevăzute de prezentul cod. De asemenea, potrivit art. 107 alin. (1) C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă.

De asemenea, din ansamblul dispozițiilor C. civ. și ale Legii nr. 272/2004 ce stabilesc situația juridică a minorilor în general, rezultă că orice măsură reglementată în legătură cu orice minor este considerată a fi o măsură de protecție specială. Totodată, prevederile art. 106 C. civ. arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, în conformitate cu art. 483 C. civ., exercitarea autorității părintești și, pe cale de consecință, stabilirea locuinței minorului, constituie măsuri de ocrotire a minorului prin părinți, care se realizează numai în interesul superior al copilului.

Așadar, în sfera cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie intră și cererile având ca obiect stabilire program de vizită sau stabilire locuință minor, astfel cum a fost precizată prezenta cerere.

În consecință, reținând că locuința în fapt a minorilor (locuința care contează în stabilirea competenței instanței) era, la data sesizării instanței, în municipiul Ploiești, s-a stabilit că acțiunea este de competența Judecătoriei Ploiești.

În speță, nu are relevanță împrejurarea că, prin sentința de divorț, locuința minorilor a fost stabilită în drept la mamă (care atunci locuia încă în Ploiești și nu se mutase efectiv în Sectorul 6 București), atât timp cât minorii au continuat să locuiască la tată în Ploiești (unde locuiau pe 16.03.2018), viziunea legiuitorului la reglementarea prevederilor art. 11 C. proc. civ. fiind aceea a acordării unei importanțe vitale locuinței în fapt a minorului, și nu a domiciliului în drept.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Sectorului 6 București, pentru considerentele ce succed:

Dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de modul în care acestea au apreciat cu privire la locuința persoanei ocrotite, în aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilire program vizitare minor/stabilire locuință minor, Înalta Curte constată că, în cauză, prezintă relevanță prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competența teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie, derogând în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală instituită prin art. 107 C. proc. civ.

Din conținutul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., rezultă două cerințe de aplicare a normei, anume să fie vorba de cereri vizând ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie.

Cât privește prima condiție, este relevant art. 106 C. civ., potrivit căruia ocrotirea minorului se realizează: prin părinți; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.

Chiar dacă denumirea "Ocrotirea persoanei fizice" reflectă un titlu din Cartea I "Despre persoane" a C. civ. (art. 104-186), ceea ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) C. proc. civ. doar la cererile din acel titlu, includerea explicită în enumerarea din art. 106 C. civ., menționată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin părinți, în sfera măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinți.

Instanța reține că și cea de-a doua condiție de aplicare a normei de competență este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 C. civ., ce face parte din Cartea a II-a "Despre familie", "Toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți sunt de competența instanței de tutelă.".

Așadar, măsurile privind exercitarea autorității părintești prevăzute în Titlul IV al Cărții a II-a din C. civ., inclusiv cele preconizate prin acțiunea introductivă de instanță și prin cererea completatoare, referitoare la legăturile personale cu minorul ale părintelui la care copilul nu locuiește în mod statornic, la reîncredințarea lui către acesta și la stabilirea locuinței la domiciliul său, se adoptă de către instanța de tutelă, conform legii.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată, aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În continuare, se pune problema care este, la data sesizării instanței, respectiv 16.03.2018, domiciliul minorilor din prezenta cauză, în condițiile în care, din susținerile exprimate de ambele părți prin actele depuse la dosar, a rezultat că aceștia locuiau în fapt la reclamant, în com. x, sat x, nr. 51, județ Prahova, iar prin Decizia civilă nr. 201 din 13.02.2018 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, a fost stabilită locuința copiilor la domiciliul mamei - București, str. x.

Înalta Curte reține că, în cauză, prezintă relevanță locuința statornică a persoanei ocrotite, care în speță, a fost stabilită la mamă, în București, conform celor statuate prin hotărârea sus-menționată. Faptul că, la data introducerii acțiunii, minorii s-au aflat o perioadă de timp la domiciliul reclamantului doar pentru un scop determinant, anume finalizarea anului școlar, este lipsit de relevanță în stabilirea competenței teritoriale, atât timp cât, cum deja s-a arătat, domiciliul minorilor este la mamă, în București, unde aceștia se află și în prezent.

Așa fiind, dând eficiență prevederilor legale evocate anterior, urmează a se stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul minorii rezultați din căsătoria părților, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.