ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 746/2018

HOTĂRÂRE

13.03.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 746/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 21.11.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei la aducerea minorelor C. și D. în municipiul București, oraș în care acestea domiciliază, cu scopul de a-și continua studiile în cadrul Colegiului Național x din București.

Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința nr. 10023 din 8 decembrie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 997 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

De asemenea, dispozițiile art. 114 C. proc. civ. stabilesc o competență exclusivă și absolută a instanței în cazul cererilor privind ocrotirea persoanelor fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 105 C. civ., " sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire minorii ", iar potrivit dispozițiilor art. 106 C. civ. " ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege."

S-a reținut că minorele se afla în fapt la domiciliul actual al mamei din Jibou, jud. Sălaj și că minora D. frecventează cursurile Școlii gimnaziale "x" din Jibou.

Față de domiciliul minorelor în fapt la data formulării cererii de chemare în judecată și în raport de dispozițiile legale mai sus arătate, instanța a reținut că în cauză competența de soluționare aparține instanței de Ia domiciliul persoanei ocrotite, anume Judecătoriei Zalău, în a cărei circumscripție se află iocaliîatea Jibou.

Prin sentința nr. 95 din 16 ianuarie 2018, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Jibou.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că minorele se află în prezent la locuința mamei din Jibou, județul Sălaj.

Având în vedere dispozițiile art. 105, 106 și 114 C. proc. civ. și prin raportare la reședința actuală a minorelor a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Zalău, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.

Prin sentința nr. 117 din 5 februarie 2018, Judecătoria Jibou a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că între părțile din prezenta cauză există un proces de divorț pe rolul Judecătoriei Sector 6 București sub nr. x/303/2016.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ. " (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. "

Acest articol reprezintă regula generală, iar conform art. 998 C. proc. civ. "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului. "

Acest articol, fiind situat în cartea a VI-a, proceduri speciale, din Codul de procedură, civilă, reprezintă excepția, fiind derogatoriu de ia normele de drept comun.

Astfel, având în vedere faptul că prin procedura ordonanței președinția le, legea, în materia de tutelă și familie, prevede altă competență decât cea de drepî comun, s-a arătat că instanța competentă să se pronunțe cu privire la ordonanța președințială este cea care, în primă instanță, se pronunță fondului dreptului, anume Judecătoria Sector 6 București. S-a precizat că este irelevant faptul că pe parcursui procesului o parte implicată și-a schimbat domiciliul sau reședința.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanței președințiaîe, obligarea pârâtei ia aducerea minorelor C. și D. în municipiul București, oraș în care acestea domiciliază, cu scopul de a-și continua studiile în cadrul Colegiului Național x din București.

Potrivit art. 997 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. "

Conform art. 998 C. proc. civ. cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului.

Prin urmare, în ce privește ordonanța președințială, competența este determinată de instanța competentă să judece fondul dreptului.

Referitor la instanța competentă în materie de divorț, art. 915 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. "

În ceea ce privește cererile accesorii și incidentale în această materie, art. 919 C. proc. civ. stipulează următoarele: " (1) La cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire ia; a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheituieliie de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta; ... (2) Când soții au copii minori, născuți înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați, instanța se va pronunța asupra exercitării autorității părintești, precum și asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț . . . . . . . . . ."

Atâta timp cât a fost formulată o cerere de divorț, fondul dreptului raportat ia obiectul ordonanței președințiale este reprezentat de cererile accesorii formulate în cadrul acestui proces, iar nu de eventualele cereri ce ar putea fi formulate conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul dintre norma generală și norma specială rezolvându-se din perspectiva principiului speclalia generalibus derogam, în cauză nu își găsește aplicabilitatea norma prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., regăsită în Cartea I, intitulată "Dispoziții generale", care face trimitere la instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, fiind aplicabile prevederile art. 915 și 919 C. proc. civ., aflate în cartea a VI-a, intitulată "Proceduri speciale ", potrivit cărora instanța învestită cu soluționarea divorțului se pronunță și cu privire la cererea accesorie vizând exercitarea autorității părintești.

În speță, întrucât Judecătoria Sectorului 6 București a fost învestită cu soluționarea fondului dreptului, anume cererea de divorț și cererile accesorii, vizând modalitatea de exercitare a autorității părintești, inclusiv stabilirea domiciliului minorelor (Dosar nr. x/303/2016), judecarea cererii de ordonanță președințială având ca obiect măsuri privind minorele rezultate din căsătorie este de competența acestei instanțe, anume Judecătoria Sectorului 6 București.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.