ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3679/2018

HOTĂRÂRE

18.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3679/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 04 ianuarie 2018 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună asupra contestării filiației față de tatăl din căsătorie în sensul că nu sunt întrunite condițiile pentru ca prezumția de paternitate să se aplice minorului D., reclamantul fiind tatăl biologic al acestuia;

- exercitării autorității părintești asupra minorului Vasiloiu D., numai de către reclamant în principal, iar în subsidiar, autoritate părintească comună;

- stabilirea locuinței minorului D. la reclamant, în Eforie Nord, jud. Constanța,

- în subsidiar, stabilirea de legături personale cu minorul după un program ce îl va detalia în cuprinsul cererii.

Prin sentința nr. 1007 din 6 iunie 2018, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Caracal, invocată din oficiu și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanta.

În motivare, a reținut că, din precizarea pârâtului din data de 31.05.2018, aflată la fila 49, referitor la adresa de domiciliu minorului D., respectiv Eforie Nord, jud. Constanța, în conformitate cu dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Față de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că normele care guvernează cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, astfel că, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ. instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța a pronunțat sentința 8401 din 10 august 2018, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, a constatat invit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc o competență teritorială exclusivă, observându-se în acest sens obiectul cererii, respectiv capătul principal de cerere contestarea filiației față de tatăl din căsătorie în condițiile art. 434 C. civ.

Instanța a constatat că cererea privitoare la stabilirea filiației nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.

Instanța a reținut, totodată, că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competența teritorială de soluționare a cauzelor privitoare la stabilirea filiației și la instanța domiciliului reclamantului.

Însă, acestor dispoziții legale sunt circumscrise cererile în stabilirea filiației față de mamă (art. 422-423 C. civ.) și cererile în stabilirea filiației față de tată (art. 424-427 C. civ.), nefiind incluse astfel orice acțiuni privitoare la filiație.

Judecătoria a concluzionat că devin astfel aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, adică o competență de ordine privată.

Într-o atare situație, o eventuală necompetență teritorială - de ordine privată - nu poate fi invocată nici de instanță, din oficiu, și nici de reclamant, potrivit art. 130 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Astfel, instanța sesizată inițial, în speță Judecătoria Caracal, în raport de dispozițiile legale considerate incidente în speță de către această instanță, nu putea proceda la invocarea unei excepții de necompetență de ordine privată, care poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Dacă cererea nu este de ordine publică, reclamantul, partea care a formulat cererea, care a înțeles să investească o instanță necompetență, nu va putea cere declinarea competenței.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constă că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat filiația față de tatăl din căsătorie a minorului D. și a solicitat exercitarea autorității părintești, în calitate de tată asupra minorului, iar temeiul de drept al cererii este art. 434, art. 507 și art. 496 C. civ.

Având în vedere natura juridică a acțiunii pendinte, prin care se urmărește în realitate, stabilirea filiației minorului D. față de reclamant, precum și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora "În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației" competența este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului și instanța domiciliului reclamantului.

Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Caracal, față de împrejurarea că deținea o copie a CI a pârâtei, document valabil de la 27.12.2016 la 29.12.2023, unde se preciza că domiciliul acesteia ar fi în județul Olt, Municipiul Caracal.

Ulterior însă, reclamantul a depus la dosar și copia CI a pârâtei, emisă la data de 26.04.2018, unde este indicată adresa ca fiind județul Constanța, Eforie Nord.

Față de aceste înscrisuri, se constată că la data înregistrării cererii pe rolul Judecătoriei Caracal - 4 ianuarie 2018 - pârâta avea domiciliul stabilit în Caracal.

Așadar, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Caracal, care era, la acel moment, instanța de domiciliu a pârâtei, reclamantul a ales între cele două instanțe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ.

Din momentul în care alegerea a fost făcută se stabilește definitiv competența acelei instanțe. În consecință, instanța nu poate declina competența teritorială în favoarea unei alte instanțe, indiferent de modificarea situației de fapt, în sensul schimbării domiciliului uneia dintre părți ulterior sesizării instanței de judecată, cum prevede și art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată, ce are ca obiect tăgadă de paternitate, în favoarea Judecătoriei Caracal.