ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3898/2018

HOTĂRÂRE

08.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3898/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minorul C. să fie exercitată exclusiv de reclamantă și să stabilească locuința minorului la locuința reclamantei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 3154/14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. x/2015 a fost stabilit domiciliul minorului la domiciliul mamei în Alba Iulia, județul Alba și a fost obligat părintele rezident să obțină acordul părintelui nerezident cu privire la orice altă schimbare a locuinței la o altă adresă decât cea specificată în sentință.

Reclamanta a decis să își schimbe domiciliul din Alba Iulia în Mangalia, dar pârâtul era plecat la muncă în străinătate și nu l-a găsit, astfel că reclamanta a dus minorul în Mangalia fără acordul pârâtului.

Prin Sentința civilă nr. 340 din data de 7 martie 2018 a Judecătoriei Mangalia s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârât și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, având în vedere faptul că, printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, locuința minorului a fost stabilită la mamă, în municipiul Alba Iulia.

Prin Sentința civilă nr. 1109 din data de 14 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și s-a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că locuința copilului este o simplă stare de fapt și că puterea de lucru judecat în privința dispozițiilor privind stabilirea locuinței minorului este una relativă, influențată de schimbarea domiciliului părinților săi sau a părintelui la care el locuiește în mod statornic.

Constatând că domiciliul ambilor părinți ai minorului este în municipiul Focșani, jud. Vrancea, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, instanță în a cărei circumscripție locuiește în mod statornic minorul.

Prin Sentința civilă nr. 1109 din data de 14 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Focșani, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Focșani, Judecătoria Mangalia și Judecătoria Alba Iulia, s-a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, Judecătoria Focșani a reținut că locuința minorului a fost stabilită la mamă, în municipiul Alba Iulia, printr-o hotărâre judecătorească intrată în autoritatea lucrului judecat, indicând ca practică judiciară Decizia nr. 1851/07.10.2116 pronunțată de Înalta Curte.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se reține că, în urma declinărilor succesive, instanțele aflate în conflict sunt Judecătoria Focșani și Judecătoria Alba Iulia - instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

În speță, situația juridică invocată prin acțiunea introductivă derivă din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, ceea ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești.

În cuprinsul dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ. se prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, potrivit art. 107 C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.

Coroborând aceste dispoziții legale, reiese că o atare cerere, având ca obiect exercitarea autorității părintești, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie. Aceasta se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie. Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ.], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speța de față, prin Sentința civilă nr. 3154 din data de 14 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. x/2015, locuința minorului C. a fost stabilită la domiciliul mamei, în Alba Iulia.

În conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. civ., anterior redate, locuința copilului este o simplă stare de fapt dependentă de domiciliul părinților săi. Or, în cauză, locuința minorului la mamă a fost stabilită avându-se în vedere acordul părinților minorului și o stare de fapt anume, aceea că, la data stabilirii domiciliului legal al minorului, mama locuia în Alba Iulia.

Trebuie avut în vedere și faptul că potrivit art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Așadar, în privința noțiunii de domiciliu, din punct de vedere procesual, se reține că dispozițiile art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege locul unde o persoană stă în fapt, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din prevederile art. 153 și următoarele din C. proc. civ., fiind acela ca părțile aflate în litigiu să fie înștiințate de existența procesului, în respectarea dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Din actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că mama minorului are domiciliul actual valid în municipiul Focșani, județul Vrancea.

Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei.