ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 560/2018

HOTĂRÂRE

27.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 560/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 27 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la 8 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună stabilirea peternității față de minora C..

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin întâmpinarea depusă la 12 iunie 2017, pârâta B. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași.

Prin sentința civilă nr. 1926/2017 din 10 octombrie 2017, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Călărași a reținut, în esență, că minora se află la pârâtă, conform susținerii reclamantului, iar domiciliul pârâtei este în municipiul Timișoara, județul Timiș, conform dovezii de la dosarul cauzei.

Instanța a apreciat că minora are domiciliul la mama sa, în municipiul Timișoara, în considerarea interesului superior al minorei, constând în stabilirea paternității pe cale judecătorească.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea instanței de la domiciliul persoanei ocrotite - Judecătoria Timișoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 25 octombrie 2017, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 12787 din 13 decembrie 2017, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Timișoara a reținut, în esență, că reclamantul are domiciliul în Călărași, aspect necontestat de către pârâtă, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă stabilirea paternității față de minora C..

Instanța a statuat că art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu stabilește drept criteriu pentru determinarea competenței justificarea calității procesuale active în formularea acțiunii în stabilirea filiației, competența fiind dată în această situație de domiciliul reclamantului.

Verificarea calității procesuale active, adică existența identității între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății, nu are legătură cu stabilirea competenței instanței, ci este o chestiune de fond, care se analizează după stabilirea competenței.

Având în vedere că reclamantul a ales să introducă acțiunea la Judecătoria Călărași, în circumscripția căreia se află domiciliul său, conform H.G. nr. 337/1993, modificată și completată, Judecătoria Călărași este instanța competentă să soluționeze acțiunea în stabilirea paternității ce face obiectul acestui dosar.

Din interpretarea per a contrario a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., se desprinde concluzia că, în privința cererilor referitoare la persoane, cum este și cererea reclamantului, competența teritorială este una exclusivă, de ordine publică, conform art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care poate fi invocată din oficiu de către judecător, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. (2) din același act normativ.

Pentru aceste motive, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 ianuarie 2018, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Timișoara și Judecătoria Călărași - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației".

Textul de lege anterior evocat reglementează un caz de competență teritorială alternativă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Așadar, reclamantul poate opta pentru sesizarea instanței de la domiciliul său în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Prin raportare la aceste considereții, instanța supremă constată că prin acțiunea introductivă reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună stabilirea peternității față de minora C..

Fiind o acțiune prin care se urmarește recunoașterea calității de tată al reclamantului față de minoră rezultă că această acțiune intră în categoria cererilor privitoare la stabilirea filiației.

Cum în acțiunile privitoare la stabilirea filiației este competentă teritorial și instanța de la domiciliul reclamantului, se impune identificarea domiciliului acestei părți pentru determinarea instanței competente.

Verificând actele aflate la dosarul cauzei, instanța supremă constată că domiciliul reclamantului este în Călărași, conform mențiunii din cererea de chemare în judecată, aspect necontestat de către pârâtă.

Având în vedere că în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiației reclamantul poate introduce acțiunea și la instanța de la domiciliul său, iar localitatea în care are domiciliul este Călărași, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Călărași.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 și art. 116 prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.