ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 177/2019

HOTĂRÂRE

30.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 177/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. x/2017 la data de 27.11.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea unui program de vizită pe baza căruia să își poată exercita dreptul legal de legături personale cu minora C.

Prin Sentința nr. 1967 din 29 august 2018 Judecătoria Tulcea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Întrucât din precizările reclamantului a rezultat că la data înregistrării acțiunii, 27.11.2017, domiciliul minorei este în județul Arad, acolo unde mama sa, pârâta din prezenta cauză, domiciliază de la 23.10.2017, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Prin Sentința nr. 4778 din 5 noiembrie 2018 Judecătoria Arad a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Arad a reținut că în cauză este aplicabilă norma generală reglementată de art. 107 C. proc. civ. privind competența instanței de la domiciliul pârâtului, iar cum pârâta nu a uzat de dreptul de a invoca excepția de necompetență teritorială prin întâmpinare potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța sesizată a rămas competentă teritorial.

Dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât obiectul procesului constă în reglementarea relației sociale a tatălui cu copilul, care locuiește în prezent cu mama, aspect care se încadrează în acordul părinților prevăzut de art. 496 alin. (2) C. civ. Litigiul nu privește stabilirea domiciliului copilului și exercitarea autorității părintești, pentru a pune problema exercitării ocrotirii copilului de către părinți, care să justifice aplicarea art. 114 C. proc. civ.. Reglementarea relației sociale tată-copil se sprijină pe un drept subiectiv civil nepatrimonial, personal, de ordin privat, invocat de reclamant a-l exercita în temeiul art. 401 C. civ., care nu reprezintă o formă de ocrotire părintească, drepturile și îndatoririle părintești exercitându-se de către părinții separați în cadrul conturat de domiciliul actual al copilului aflat la locuința mamei și de modalitatea exercitării în comun a autorității părintești, conform art. 483, art. 487, art. 488 și art. 496 C. civ.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...)", iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului și a legăturilor personale cu minorul (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Astfel, în speța de față, situației juridice invocate prin acțiune, ce derivă din raportul de filiație dintre minora C. și părinții acesteia, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorității părintești și obligației de întreținere, dispozițiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului și exercitarea drepturilor părintești, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că la data introducerii acțiunii (27.11.2017) minora locuia cu mama sa, pârâta B., în județul Arad (așa cum rezultă din copia cardului de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Tulcea), Judecătoria Arad fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.