ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2019

HOTĂRÂRE

30.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 03.11.2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea locuinței minorului C., la locuința tatălui și a bunicilor paterni, cu stabilirea exercitării autorității părintești în comun cu privire la minor.

Prin Sentința nr. 3629 din 18 mai 2017 Judecătoria Sector 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ. conform cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită care, în speță, potrivit actelor dosarului, se află la pârâtă, în Craiova.

Prin Sentința nr. 4300 din 19 aprilie 2018 Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, întrucât pârâta are reședința în Germania, are domiciliul procesual ales la cabinet avocat D., cu sediul în comuna E., județul Brăila, iar prin notele scrise a specificat că minorul are domiciliul în Brăila.

Prin Decizia nr. 2474 din 14 iunie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat inexistent conflictul negativ de competență și a trimis cauza pentru soluționare la Judecătoria Brăila, reținând că în cauză nu este îndeplinită condiția declinărilor reciproce de competență.

Prin Decizia nr. 5794 din 31 octombrie 2018 Judecătoria Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Brăila a reținut că la data introducerii acțiunii (03.11.2016), domiciliul minorului C. se afla la pârâta B., în Municipiul Craiova, jud. Craiova, potrivit relațiilor înaintate de către D.E.P.A.B.D, schimbările de domiciliu ulterioare învestirii instanței, neavând relevanță în stabilirea competenței.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...)", iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Astfel, în speța de față, situației juridice invocate prin acțiune, ce derivă din raportul de filiație dintre minorul C. și părinții acestuia, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorității părintești și obligației de întreținere, dispozițiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului și exercitarea drepturilor părintești, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Se constată că la data introducerii acțiunii (03.11.2016) minorul locuia cu mama sa, B., în municipiul Craiova, județul Dolj, așa cum rezultă din adresa emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne aflată la dosarul Judecătoriei Brăila.

Potrivit art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Domiciliul reglementat de art. 87 C. civ. nu trebuie confundat cu domiciliul ales reglementat de art. 97 alin. (1) din același cod, conform căruia "Părțile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act", acesta din urmă fiind doar locul unde se vor comunica diverse acte procedurale, fără relevanță în atragerea competenței.

Având în vedere că data ultimului domiciliu la care pârâta figura că locuiește potrivit informațiilor furnizate de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (26.10.2016) este anterioară datei învestirii instanței (03.11.2016), și că acest domiciliu se regăsește în raza teritorială a Judecătoriei Craiova, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.