ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3623/2018

HOTĂRÂRE

16.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3623/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 noiembrie 2016, pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2016, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești de reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esență, s-a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul C.. Pârâtul a fost violent fizic și verbal cu reclamanta și cu minorul, împrejurare față de care, la data de 20 octombrie 2016 părțile s-au separat în fapt, reclamanta plecând cu minorul din locuință.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 505 alin. (2), art. 397, art. 496 alin. (2) și (3), art. 499, art. 529 alin. (1) și (2) din C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii, stabilirea locuinței minorului la pârâtul-reclamant și exercitarea m comun a autorității părintești.

Prin Sentința civilă nr. 4288 din 19 aprilie 2018, Judecătoria Craiova a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Craiova a reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită", precum și faptul reclamanta a menționat în scris prin cererea depusă ia data de 13 aprilie 2018 că minorul locuiește în Brăila .

Judecătoria Brăila, astfel învestită, prin Sentința civilă nr. 3953 din 27 iunie 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Brăila a reținut că excepția necompetenței teritoriale exclusive a fost ridicată la ai patrulea termen de judecată la care părțile au fost legal citate, chiar de către reclamantă, contrar dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., care prevăd ca necompetență materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., s-a reținut că la data formulării acțiunii, locuința copilului era în municipiul Craiova, potrivit declarațiilor reclamantei din cererea de chemare în judecată (Craiova, jud. Dolj), situație în care competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Craiova,

S-a mai reținut și faptul că indiferent dacă în timpul procesului domiciliul copilului s-ar fi schimbat, deși nu s-a tăcut nicio dovadă în acest sens, reclamanta nu poate schimba competența teritorială exclusivă stabilită deja, a instanței învestite cu soluționarea cauzei, printr-un fapt personal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., ca soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, stabilește competența de soluționare a camei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru considerentele ce succed:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 8 noiembrie 2016, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 34/2010 privind C. proc. civ. și a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., constată că aceste dispoziții sunt aplicabile cauzei pendinte.

Art. 106 din C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...), iar, potrivit art. 107 din același cod, " Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza 1 din C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească și exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede, la alin. (1), că " în cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar, la alin. (2), că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1).

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) și (2) C. civ., "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. (2) în cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic".

În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la noima generală reprezentată de art. 107 din C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În prezenta cauză, persoana ocrotită este minorul C., în interesul căreia reclamanta a promovat cererea de chemare în judecată.

La data formulării cererii de chemare în judecată minorul domicilia împreună cu mama sa, în Craiova, str. x, art. 41 A, jud. Dolj.

Astfel, la primul termen de judecată din data de 23 martie 2017, Judecătoria Craiova, și-a stabilit competența teritorială, devenind astfel competentă exclusiv să judece cauza, în temeiul art. 131 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin cererea depusă la data de 13.04.2018, reclamanta a menționat că minorul locuiește în Brăila, împrejurare față de care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova.

Art. 130 alin. (1) C. proc. civ. prevede că necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii, iar alin. (2) al aceluiași articol dispune în sensul că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, excepția necompetenței teritoriale exclusive a fost ridicată la al patrulea termen de judecată la care părțile au fost legal citate, chiar de către reclamantă, respectiv la termenul din data de 14 decembrie 2017, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., sus redate.

Astfel, prin neinvocarea de către niciuna din părți sau a instanței, a excepției necompetenței, la primul termen de judecată, Judecătoria Craiova a devenit competentă teritorial exclusiv să judece cauza.

În consecință, față de dispozițiile legale anterior citate, înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.