ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3912/2018

HOTĂRÂRE

09.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3912/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Neamț, secția civilă la data de 17 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat instanței stabilirea locuinței minorului C., la domiciliul ei din Piatra-Neamț, jud. Neamț, și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunară în procent de 25% din venitul net realizat lunar, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economie.

În drept, au fost invocate art. 263, art. 264, art. 400 raportat la art. 403 din C. civ., art. 402, art. 529 raportat la art. 403 din C. civ., Legea nr. 272/2004 privind protecția copilului.

La data de 30 martie 2018, pârâtul a depus întâmpinare, la filele x, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra-Neamț arătând că, în opinia sa, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Constanța. A invocat prevederile art. 114 din C. proc. civ. fiind vorba despre un minor și plata pensiei de întreținere, astfel încât competența de soluționare a acestei cereri revine instanței din raza de domiciliu a minorului.

În speță, conform Sentinței civile nr. 14778 din 13 decembrie 2016 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă prin respingerea apelului, domiciliul minorului este la domiciliul său în Constanța. Minorul a fost luat de reclamantă în programul de vizită și aceasta a refuzat să-l aducă înapoi la Constanța

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, iar în măsura în care se va admite acțiunea, a solicitat obligarea reclamantei de a-i permite să aibă legături personale cu minorul, sub forma unui program de vizită detaliat.

Prin Sentința civilă nr. 2948 din 13 iunie 2018, Judecătoria Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Neamț a reținut următoarele:

Criteriul legal care atrage competența teritorială în soluționarea cererii privind modificarea situației juridice a minorului (cererea apreciată de instanță ca vizând ocrotirea minorului prin părinți) este domiciliul minorului. Or, în speță, locuința minorului a fost stabilită prin Sentința civilă nr. 14778 din 13 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2015, definitivă prin respingerea apelului, la tatăl acestuia, iar reclamantei i s-a stabilit dreptul de a avea legături personale cu minorul după un program de vizită cu dreptul de a lua minorul de la domiciliul tatălui și de a-l aduce înapoi, incluzând o săptămână în perioada vacanței de iarnă, cu posibilitatea mamei de a lua minorul în afara localității Constanța.

Împrejurarea că minorul a fost preluat de mamă cu ocazia exercitării programului de vizită nu poate avea semnificația schimbării domiciliului acestuia, care a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.

De asemenea, Judecătoria Neamț a mai reținut că, deși prin Sentința civilă nr. 3648 din 2 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă și s-a stabilit domiciliul minorului la domiciliul reclamantei până la soluționarea definitivă a dosarului având ca obiect modificare măsuri privind încredințarea minorului, această situație juridică nu exista la data înregistrării acțiunii de față, respectiv 17 ianuarie 2018.

Or, competența instanței se determină în raport de domiciliul minorului la data sesizării instanței, orice modificare intervenită ulterior nefiind de natură a atrage competența altei instanțe.

Astfel învestită, Judecătoria Constanța, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 9085 din 18 septembrie 2018, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Neamț și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Constanța a reținut, în esență, următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Față de împrejurarea că, inclusiv la momentul sesizării -17 ianuarie 2018- Judecătoriei Piatra-Neamț, persoana ocrotită - minorul C. - avea locuința (reședința) în circumscripția Judecătoriei Piatra-Neamț - mun. Piatra-Neamț, jud. Neamț, competența teritorială de soluționare a cauzei urmează a fi determinată, în temeiul art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. în favoarea acestei instanțe.

Cu referire la Sentința civilă nr. 14778 din 13 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2015 Judecătoriei Constanța, definitivă prin respingerea apelului, prin care a fost stabilită locuința minorului C., la tatăl pârât B., în mun. Constanța, instanța a reținut că acesta nu are incidență în determinarea competenței teritoriale de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, în contextul în care se reține cu certitudine că locuința minorului C., persoana ocrotită, atât la momentul sesizării Judecătoriei Piatra Neamț - 17 ianuarie 2018 - cât și a Judecătoriei Constanța - 13 iulie 2018 - prin declinatorul de competență era situată în circumscripția Judecătoriei Piatra Neamț - mun. Piatra-Neamț, jud. Neamț -, în raport de această constatare urmând a fi interpretate și aplicate dispozițiile imperative ale art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează competența teritorială în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, instanță competentă teritorial inclusiv în raport de criteriul proximității acesteia în raport cu minorul - persoană ocrotită (instanța mai bine plasată) - în ceea ce privește ascultarea minorului în camera de consiliu, conform art. 264 alin. (1) C. civ. sau efectuarea anchetei psihosociale - și corespunde inclusiv principiului interesului superior al copilului consacrat de art. 263 alin. (1) din C. civ.

În mod suplimentar, s-a reținut că interpretarea a dispozițiilor art. art. 114 alin. (1) C. proc. civ., conformă cu cea expusă anterior, reiese și din doctrina de specialitate în materie, exempli gratia Noul C. proc. civ., Comentariu pe articole, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Coordonator Prof. univ. dr. Gabriel Boroi, 2016, Editura Hamangiu, pag. 360 - 361.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 octombrie 2018, fiind fixat termen pentru soluționare la 9 noiembrie 2018.

Înalta Curte, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă, pentru considerentele care succed:

În cauză, prin acțiunea civilă formulată, reclamanta a solicitat luarea măsurilor de ocrotire a minorului rezultat din relația de concubinaj a părților, măsuri prevăzute de art. 400, art. , art. 402, 403 și art. 529 C. civ., precum și de art. 21 și art. 36 din Legea nr. 272/2004, respectiv stabilirea locuinței minorului, exercitarea autorității părintești și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului.

În aplicarea art. 265 C. civ. coroborat cu art. 107 alin. (1) C. civ., aceste cereri sunt de competența instanței de tutelă.

Din acest motiv, este incident art. 114 C. proc. civ., normă specială care vizează cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă, instituind o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. privind competența în raport de domiciliul pârâtului.

Potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. civ.:

"domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic."

În speță, instanțele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii de stabilire domiciliu minor.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ.:

"(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii - art. 496 alin. (1) C. civ.-, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Totodată, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 17 ianuarie 2018.

În situația de față, prin Sentința civilă nr. 14778 din 13 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă în dosar nr. x/2015 (rămasă definitivă, prin respingerea apelului) locuința minorului C., a fost stabilită la domiciliul tatălui, situat în Constanța, str. x bl. 9A, jud. Constanța.

Prin urmare, locuința minorului este stabilită printr-o hotărâre intrată sub autoritate de lucru judecat, la domiciliul tatălui, care se află în municipiul Constanța, astfel că minorul, în calitate de persoană ocrotită își are domiciliul stabilit la domiciliul tatălui.

Faptul că, ulterior deplasării minorului într-o vizită la domiciliul mamei, aceasta a refuzat să-l readucă la domiciliul tatălui, nu poate semnifica schimbarea locuinței minorului, câtă vreme nu a existat un acord al părinților în acest sens și nicio încuviințare a vreunei instanțe în acest sens. Abia prin Decizia nr. 3648 din 2 aprilie 2018 a Judecătoriei Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit domiciliul minorului la locuința mamei din Neamț, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea prezentului dosar ce a generat conflictul de competență, motiv pentru care acea dispoziție nu are relevanță în cauză.

În consecință, în speță, nu interesează adresa la care minorul locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care anterior domiciliul acestuia a fost stabilit la tată, potrivit art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinți implică și stabilirea locuinței copilului.

În consecință, față de dispozițiile legale citate anterior, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite - minorul C., a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la tatăl său, B., iar, domiciliul acesteia se află în municipiul Constanța, județul Constanța, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.