ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1121/2019

HOTĂRÂRE

04.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1121/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr. x/2018 la data de 16.10.2018 de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., s-a solicitat să se dispună stabilirea domiciliului minorei C. la domiciliul reclamantului, exercitarea autorității părintești asupra minorei în principal exclusive, în subsidiar de ambii părinți, precum și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoare minorei.

La data de 16.11.2018 s-a formulat întâmpinare și cerere reconvențională de pârâtă, prin care s-a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpulung, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Iași, respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului ca nefondată și nedovedită, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul pârâtei reclamante, exercitarea autorității părintești asupra minorei în exclusivitate de către pârâta reclamantă, obligarea reclamantului pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în funcție de veniturile acestuia și de necesitățile copilului, începând cu data introducerii cererii și până la majorat, obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 102 din 15 ianuarie 2019, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În considerentele hotărârii s-a reținut că locuința minorei C. nu a fost stabilită judecătorește. Locuința minorei s-a aflat la locuința părinților săi din municipiul Câmpulung până la separarea părinților în luna octombrie 2018 și din noiembrie 2018 se află la domiciliul mamei pârâte din județul Iași, conform cărții de identitate aflată în copie certificată la fila x și a referatului de anchetă socială emis de Primăria comunei F., județul Iași, care confirmă prezența minorei la locuința mamei sale.

Prin urmare, s-a arătat că locuința minorei este în acest moment la domiciliul mamei, care se află în județul Iași, astfel că minora, în calitate de persoană ocrotită își are domiciliul stabilit în acest moment la domiciliul mamei.

Chiar dacă la stabilirea locuinței minorei mama nu a avut acordul tatălui, instanța a apreciat că nu se poate reține că locuința minorei a rămas la locuința părinților săi de dinainte de separare, din municipiul Câmpulung.

În consecință, instanța a considerat că în cauză interesează adresa la care minora locuiește efectiv, la momentul introducerii cererii la instanță, anume la mamă.

S-au avut în vedere prevederile art. 106 C. civ., potrivit cărora ocrotirea minorului prin părinți implică și stabilirea locuinței copilului, precum și dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care arată că: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

La stabilirea competenței teritoriale instanța a luat în considerare regulile de competență teritorială, prin raportare la obiectul cererii și la momentul introducerii acesteia, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Prin Sentința nr. 3989 din 8 aprilie 2019, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța a avut în vedere că la data de 03.10.2018 părțile s-au separat în fapt, iar începând cu data de 04.10.2018 pârâta împreună cu minora au fost admise în Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței Familiale, unde au locuit până în data de 26.10.2018.

În cauză instanța a reținut incidența prevederilor art. 106 C. civ., care la alin. (1) arată că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Totodată, potrivit art. 114 C. proc. civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

S-a arătat că din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că reședința minorei C. era la momentul sesizării instanței alături de mama sa, pârâta B., la Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței Familiale din localitatea Câmpulung.

Împrejurarea că ulterior sesizării instanței pârâta a părăsit Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței Familiale din localitatea Câmpulung și și-a stabilit reședința la mătușa maternă din județul Iași și abia la data de 05.11.2018 a întreprins demersuri în vederea stabilirii domiciliului în această localitatea (astfel cum rezultă din copia actului de identitate depusă la dosar), s-a reținut că nu poate să atragă competența teritorială a Judecătoriei Iași. Aceasta întrucât este de necontestat că în orice materie, modificarea de domiciliu sau de reședință, după legala sesizare a unei instanțe, nu este de natură a conduce la schimbarea competenței teritoriale a acesteia. În plus, a reținut instanța, din înscrisurile depuse de părți la dosar rezultă că din data de 15.02.2019 părțile au ajuns la un acord, consfințit prin Sentința civilă nr. 1454/18.02.2019, pronunțată de Judecătoria Iași, stabilind locuința minorei C. la locuința reclamantului, în comuna E., județul Argeș, iar minora a fost reînscrisă la grădinița din aceeași localitate.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească și stabilire pensie de întreținere.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar potrivit art. 107 C. civ.: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Ancheta psihosocială aflată la dosarul Judecătoriei Câmpulung arată că la data de 4 octombrie 2018, pârâta B. a fost admisă împreună cu fiica ca în Centrul de Primire în regim de Urgență a Victimelor Violenței Familiale.

Potrivit adresei nr. x din 7 noiembrie 2018 emisă de D. la data de 26 octombrie 2018, prin cererea mamei și acordul rudelor, a încetat perioada de admitere la Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței Familiale din Câmpulung a pârâtei B. și a fiicei sale C., iar acestea au fost integrate în familia extinsă din județul Iași.

Prin urmare minora C. se afla la data introducerii cererii de chemare în judecată, anume 16 octombrie 2018, la centrul de primire aflat în localitatea Câmpulung.

Nu prezintă relevanță sub aspectul stabilirii instanței competente faptul că pârâta împreună cu minora și-a stabilit ulterior reședința la mătușa maternă din județul Iași și nici stabilirea provizorie, pe cale de ordonanță președințială, a locuinței minorei la tată (reclamantul) prin Sentința civilă nr. 1454/18.02.2019, aceasta fiind o măsură provizorie, dispusă până la soluționarea prezentului dosar.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție se afla reședința persoanei ocrotite la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.