ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2318/2020

HOTĂRÂRE

10.11.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2318/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 14.10.2019 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., modificarea măsurilor luate cu privire la minora C., în sensul: exercitării autorității părintești de către reclamantă; stabilirii locuinței minorei la mamă; modificării programului de vizitare; încuviințării ca minora să călătorească cu reclamanta și fără acordul pârâtului; obligării pârâtului la plata pensiei de întreținere și a cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 09.11.2013, iar prin sentința civilă nr. 4706/19.04.2018 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2017 s-a dispus: desfacerea căsătoriei încheiate între părți, prin acord; exercitarea autorității părintești asupra minorei în comun, stabilirea locuinței acesteia la mamă și a unui program de vizită în favoarea tatălui. S-a precizat că, în prezent, minora se află la bunica maternă, la domiciliul acesteia.

Prin sentința nr. 2725 din 30 iulie 2020, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că, la data introducerii acțiunii, domiciliul minorei ar fi și în fapt în municipiul Galați, acesta fiind domiciliul său legal, conform sentinței civile nr. 4706/19.04.2018 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2017, în realitate minora fiind în Republica Moldova.

Față de prevederile art. 311 și 312 din C. proc. civ., instanța a constatat că declarația numitei D., dată sub formă notarială și autentificată sub nr. x/09.07.2020, nu poate fi reținută ca probă în prezentul dosar sub forma înscrisului, aspectele cunoscute de aceasta putând fi administrate în cauză doar sub forma audierii în calitate de martor, pentru respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității.

Totodată, s-a arătat că nu poate fi aplicat art. 114 din C. proc. civ., având în vedere că minora se află în Republica Moldova, motiv pentru care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere cele expuse anterior, prevederile legale invocate și faptul că pârâtul domiciliază pe raza de competență a Judecătoriei Iași, instanța a admis excepția invocată de către pârât, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Prin sentința nr. 7885 din 30 septembrie 2020, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că domiciliul legal al minorei este la mamă, conform sentinței civile nr. 4706/19.04.2018 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul x/2017, iar, potrivit cărții de identitate, domiciliul mamei este la Galați.

Așadar, constatând că domiciliul legal al minorului din România se află în localitatea Galați, instanța, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 punctul 3 (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura) și la art. 114 C. proc. civ., a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin sentința nr. 4706 din 19 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Iași locuința minorei a fost stabilită la mamă, reclamanta A..

Potrivit cărții de identitate, domiciliul mamei este la Galați.

Împrejurarea că minora locuia în fapt în Republica Moldova, la bunica maternă, nu poate semnifica schimbarea locuinței minorei, cât timp nu a existat un acord al părinților și nici o hotărâre a instanței în acest sens. Șederea temporară a minorului la bunica sa nu este de natură a permite modificarea consecințelor juridice ale măsurii judiciare de stabilire a locuinței la mama reclamantă, consecințe printre care se numără și cele privitoare la determinarea instanței de tutelă în soluționarea prezentei cauze.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul legal minora.