ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2028/2019

HOTĂRÂRE

12.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2028/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești sub nr. x/2018 la data de 27.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat instanței să dispună modificarea măsurilor stabilite cu privire la minorul C. prin convenția autentificată sub nr. x/09.05.2017 de D., în sensul stabilirii locuinței minorului de la mamă la tată, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 928 din 26 iulie 2019, Judecătoria Zărnești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta B. prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În considerentele hotărârii s-a reținut că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze pricina este cea din circumscripția căreia se regăsește domiciliul minorului.

S-a reținut că, prin convenția notarială din 09.05.2017, părțile au stabilit locuința minorului la domiciliul mamei, care era la acel moment în satul și comuna Albești Paleologu, jud. Prahova.

Minorul a locuit cu mama până la sfârșitul lunii octombrie 2018, moment de la care acesta locuiește cu tatăl, în Râșnov.

Noțiunea de domiciliu a fost interpretată prin prisma dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. civ., reținându-se că domiciliul minorului care nu are capacitate deplină de exercițiu este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.

Or, locuința statornică a minorului a fost la mamă, unde a locuit timp de aproape un an și jumătate, în timp ce la tată acesta a locuit doar în luna anterioară formulării cererii de chemare în judecată.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, prin Sentința nr. 6921 din 25 septembrie 2019, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către reclamantul A., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești.

Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că, deși domiciliul minorului a fost stabilit prin convenția părților la mamă, cu cel puțin o lună înainte de sesizarea instanței reședința în fapt a minorului se afla la domiciliul tatălui, în orașul Râșnov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Zărnești.

De asemenea, s-a reținut că între părți mai există un litigiu având același obiect - stabilire domiciliu minor - pensie de întreținere, în care Judecătoria Ploiești, sesizată de reclamanta B., și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Zărnești, care și-a declinat la rândul său competența în favoarea instanței inițial învestite. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit termen la data de 21 noiembrie 2019 în vederea soluționării regulatorului de competență.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect stabilire domiciliu minor și stabilire pensie de întreținere, ceea ce determină incidența regulilor de procedură în materia ocrotirea persoanei fizice, reglementată în Titlul III din C. civ.

Potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă".

Totodată, prin dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. se prevede că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În cazul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege, domiciliul acestuia este la părinții săi sau la acela la care locuiește în mod statornic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 92 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată că instanțele aflate în conflict au determinat competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile anterior menționate, însă au apreciat diferit cu privire la locuința statornică a minorului.

Înalta Curte constată că, prin convenția matrimonială încheiată în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr. x/09.05.2017 de D., s-a stabilit locuința minorului C. la mamă, în comuna Albești Paleologu, sau Albești Paleologu, str. x, jud. Prahova.

Totodată, așa cum reiese din chiar declarațiile reclamantului din cererea de chemare în judecată, minorul a locuit efectiv la mamă, inițial la adresa anterior indicată, iar ulterior la o altă locuință din Ploiești, minorul fiind luat de către tată la locuința acestuia din Râșnov cu doar o lună anterior formulării cererii introductive de instanță.

Astfel, locuința statornică a minorului este cea din comuna Albești Paleologu, în condițiile în care acesta a locuit la respectiva adresă o perioadă mai mare de timp în baza unui acord al părinților, aceasta fiind locuința principală a minorului, în raport de care s-a creat o legătură de stabilitate, iar durata de circa o lună a locuirii la tată nu este de natură a schimba caracterul de stabilitate al locuinței sale de la mama pârâtă.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., având ca obiect stabilire domiciliu minor, în favoarea Judecătoriei Ploiești, în a cărei circumscripție se află locuința statornică a persoanei ocrotite.