ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 812/2020

HOTĂRÂRE

26.03.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 812/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, la data de 24.06.2019, sub nr. x/279, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca, în contradictoriu cu aceasta, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună exercitarea autorității părintești în comun asupra minorei C., stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantului și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere raportat la veniturile lunare ale acesteia.

Prima instanță învestită, Judecătoria Brăila, secția civilă, prin sentința civilă nr. 7113 din 6 decembrie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

În pronunțarea soluției, instanța a reținut, din actele dosarului și din probatoriul administrat, respectiv extrasul de registrul agricol nr. 9049 din 15.07.2019, adeverința nr. x din 11.07.2019, adeverința nr. x/08.07.2019 și referatul cu nr. x din 12.06.2019, că la data formulării acțiunii, minora avea domiciliul în județul Neamț, și, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (2), (11)4 C. proc. civ., a statuat că instanța competentă să judece cererile deduse judecății este Judecătoria Târgu Neamț, în raza căreia se află domiciliul minorei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Neamț, prin sentința civilă nr. 240 din 13 februarie 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, cea de a doua instanță învestită a constatat că minora locuiește în mod statornic la tată, în comuna Râmnicelu, județ Brăila și că s-a aflat o perioadă scurtă de timp la mamă, când aceasta din urmă a revenit în țară. S-a mai reținut că minora nu a locuit niciodată în mod statornic cu mama sa, care are reședința în Italia. Împrejurarea că timp de câteva luni minora s-a aflat în comuna Pipirig, județul Neamț, situație determinată de întoarcerea pentru scurt timp în țară a mamei nu este de natură a-i schimba domiciliul.

În raport de aceste circumstanțe și de prevederile art. 87, 92 C. civ., art. 114 C. proc. civ., care reglementează o normă de competență teritorială exclusivă, instanța a considerat că domiciliul minorei este la tată, în comuna Râmnicelu, județ Brăila, fiind competentă să judece pricina Judecătoria Brăila.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Târgu Neamț, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea formulată la 24.06.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună exercitarea autorității părintești, în comun, asupra minorei C.; stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantului și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere raportat la veniturile lunare ale acesteia.

Înalta Curte reține că, în raport de obiectul acțiunii, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care instituie o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Aceste prevederi dispun: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost generată de modalitatea diferită în care cele două instanțe au apreciat cu privire la sintagma "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" din cuprinsul prevederilor sus-evocate.

În ceea ce o privește pe minora C., instanța reține, că așa cum rezultă din lucrările dosarului, probatoriul administrat - extrasul de registrul agricol nr. 9049 din 15.07.2019, adeverința nr. x din 08.07.2019 emisă de Liceul Tehnologic I. Creangă, adeverința nr. x din 11.07.2019 a medicului de familie și referatul cu nr. x din 12.06.2019, întocmit de inspectorul de asistență socială), la data inițierii procesului, domiciliul minorei era în localitatea Pipirig, comuna Pipirig, județul Neamț, la bunicii materni, care a devenit și domiciliul mamei atunci când aceasta a revenit în țară, în decembrie 2019, și nu la reclamant, cum se susține prin acțiune.

Conform discuțiilor avute între bunicii minorei, cuprinse în referatul nr. x din 12.06.2019, s-a stabilit ca minora să rămână în familia mamei până la sfârșitul anului școlar, urmând ca, ulterior, să-și viziteze tatăl și bunicii paterni pentru o perioadă de o săptămână.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.., instanța va avea în vedere, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a pricinii, locuința copilului la care acesta locuiește efectiv, la data promovării acțiunii, în măsura în care nu a fost deja stabilită de o instanță de judecată. De asemenea, sunt relevante prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care arată că "Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul’’.

Față de cele considerentele precedente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț, instanță în a cărei rază teritorială domicilia minora, la debutul demersului judiciar.