ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2018

HOTĂRÂRE

22.03.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 7 decembrie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorei C. la domiciliul reclamantului.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 997 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 14 din data de 4 ianuarie 2018, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4, având în vedere prevederile art. 114 C. proc. civ., raportat la locuința minorei stabilită în București, conform înțelegerii părților.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 a pronunțat sentința civilă nr. 1043 din data de 30 ianuarie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul negativ și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că litigiul se referă la neînțelegerile dintre părinți cu privire la exercitarea autorității părintești - stabilire locuință copil prevăzute de art. 486 C. civ., cuprins în Titlul IV (Autoritatea părintească) al Cărții a II-a din C. civ. (Despre Familie), astfel că devin aplicabile prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze cauza fiind judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază persoana ocrotită, respectiv minorul.

Totodată, instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 87 C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, iar ceea ce interesează în determinarea domiciliului sau a reședinței unei persoane fizice este adresa la care aceasta locuiește în mod efectiv, independent de înțelegerea părinților cuprinsă în convenția notarială.

Reținând că minora locuiește efectiv în municipiul Brăila, județul Brăila, instanța a concluzionat că revine Judecătoriei Brăila competența de soluționare a cauzei, acesta fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantului.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

În speță, situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minoră și părinții săi, ceea ce determină incidența în speță a regulilor din materia autorității părintești.

Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (3) C. civ., în caz de neînțelegere între părinți cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă este cea care hotărăște cu privire la acest aspect, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

De asemenea, art. 497 alin. (1) C. civ. dispune că: dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți.

Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Astfel cum a reținut și Judecătoria Sectorului 2, potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, iar ceea ce interesează în determinarea domiciliului sau a reședinței unei persoane fizice este adresa la care aceasta locuiește în mod efectiv.

Având în vedere că persoana ocrotită, minora C., locuiește efectiv în municipiul Brăila, județul Brăila, reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de tutelă în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei ocrotite, respectiv în favoarea Judecătoriei Brăila.