ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1383/2019

HOTĂRÂRE

18.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1383/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 25 februarie 2019, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., ca, pe cale de ordonanță președințială, să se hotărască stabilirea domiciliului copilului minor, C. la reclamantă, acesta fiind și ultimul domiciliu comun al soților.

Prin Sentința nr. 2868 din 7 martie 2019, Judecătoria sectorului 4 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

A constatat, în esență, prin prisma dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., text de lege considerat incident cererii deduse judecății, că aparține competența soluționării cauzei instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana ocrotită.

Prin Sentința nr. 3031 din 9 mai 2019, Judecătoria Brăila, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. A constatat ivit conflict negativ de competență între cele două instanțe. A dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a reținut, în esență, că în procedura divorțului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 din cod, care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate față de art. 114.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat, prin ordonanță președințială, stabilirea domiciliului copilului minor la mama sa.

Pornind de la prevederile art. 998 C. proc. civ., se observă că acest text de lege stipulează în sensul introducerii cererii de ordonanță președințială la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Se reține că instanța competentă în materie de divorț este reglementată prin art. 915 alin. (1) C. proc. civ. care prevede:

"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

În ceea ce privește cererile accesorii și incidentale în această materie, art. 919 C. proc. civ. stipulează în sensul că instanța de divorț se pronunță, la cerere, și cu privire la exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta, iar în situația în care soții au copii minori născuți înaintea sau în timpul căsătoriei sau adoptați, se va pronunța asupra acestor aspecte chiar dacă nu au fost solicitate prin cererea de divorț.

Totodată, art. 920 C. proc. civ. instituie posibilitatea ca instanța, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, să poată lua măsuri provizorii, inclusiv cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.

Or, în cauză, în raport de competența teritorială astfel reglementată în materie, se constată că pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București este înregistrat dosarul nr. x/2018 având ca obiect procesul de divorț între părțile din prezentul dosar, prin care s-a solicitat și stabilirea domiciliului minorului.

Ca atare, atâta timp cât a fost formulată o cerere de divorț, fondul dreptului, raportat la obiectul ordonanței președințiale, este reprezentat de cererile formulate în cadrul respectivului proces, iar nu de eventuale alte cereri ce ar putea fi promovate conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Cum raportul dintre norma generală și norma specială se rezolvă din perspectiva principiului specialia generalibus derogant, în cauză sunt incidente prevederile art. 915 și art. 919 C. proc. civ., sus menționate, cuprinse în Cartea a VI-a Proceduri speciale și nu cele ale art. 114 alin. (1) din cod regăsite în Cartea I intitulată Dispoziții generale.

Față de toate cele de mai sus, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, ca instanță competentă, indicată de prevederile art. 998 C. proc. civ., să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.