ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1348/2020

Ședința publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07 februarie 2020, pe rolul Judecătoriei Găești, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. și Primăria Comunei Crângurile, solicitând, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea provizorie a domiciliului minorei C. la domiciliul său și suplinirea acordului pârâtei pentru ca minora să fie înscrisă la o grădiniță din proximitatea domiciliului reclamantului.

Reclamantul a arătat că introdus acțiune pe calea dreptului comun având ca obiect stabilirea domiciliului minorei la acesta și își întemeiază urgența măsurii provizorii solicitate pe faptul că pârâta exercită presiuni de natură a aduce atingere atât interesului superior al minorei, cât și psihicului acesteia, prin încercarea de a executa silit hotărârea de divorț prin care s-a stabilit domiciliul minorei la pârâtă.

A mai arătat reclamantul că prin sentința civilă nr. 4438/2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1491/2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost desfăcută căsătoria încheiată de părți, dispunându-se exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei C. și stabilirea locuinței minorei la mamă.

Reclamantul a susținut că, în prezent, minora locuiește, în fapt, la domiciliul său, aceasta exprimându-și în mod expres refuzul de a locui cu pârâta, atât în fața executorului judecătoresc, cât și în fața reprezentanților DGASPC Dâmbovița cu ocazia ședințelor de consiliere.

Prin sentința civilă nr. 234 din data de 3 martie 2020, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită; această prevedere are caracter de normă specială față de dispozițiile generale ale art. 107 C. proc. civ. care prevăd că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului

A mai reținut instanța că, în cauză, persoana ocrotită este minora C., care are locuința stabilită la mamă prin sentința civilă nr. 4438/2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. x/2016, devenită definitivă prin decizia civilă nr. 1491A/2018, pronunțată de Tribunalul București; cu toate acestea, minora locuiește în continuare cu tatăl reclamant, împotriva voinței mamei pârâte.

Având în vedere că locuința minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, această instanță a apreciat că nu prezintă interes adresa la care minorul locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, câtă vreme nu a existat un acord al părinților în acest sens și nici încuviințarea vreunei instanțe.

Concluzionând, această instanță a reținut că pârâta B. are domiciliul în București, și, având în vedere decizia nr. 1851/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dat o interpretare sintagmei "domiciliul persoanei ocrotite", a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, ca fiind instanța de tutelă în circumscripția căreia se află domiciliul minorei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 3798 din 12 martie 2020, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din același act normativ, care dispun în sensul că:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită", stabilind astfel o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul minorului.

În ceea ce privește interpretarea noțiunii de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite, această instanță a apreciat că textul de lege are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate, nu face distincție cu privire la modul de stabilire a locuinței și nici nu impune vreo condiție în această privință, fiind irelevant dacă locuința a fost stabilită pe cale judiciară, amiabilă, sau este o stare impusă de realitatea socială.

S-a apreciat că singurul aspect care este relevant si care poate fi supus interpretării este cel legat de stabilitatea locuinței efective, iar, în speță, nu este necesară o analiză a acestui criteriu, fiind evident că minora locuiește cu caracter de stabilitate la tată de peste doi ani și este înscrisă la cursurile grădiniței din localitate, fiind integrată în mediul social respectiv.

A mai reținut instanța că nu prezintă nicio utilitate practică analizarea cauzei din perspectiva domiciliului stabilit anterior de instanță, dimpotrivă acest aspect face dificilă și anevoioasă administrarea cauzei, conducând la prelungirea duratei de soluționare.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtele B. și Primăria Comunei Crângurile, prin care s-a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea provizorie a domiciliului minorei C. la domiciliul reclamantului și suplinirea acordului pârâtei pentru ca minora să fie înscrisă la o grădiniță din proximitatea domiciliului reclamantului.

Potrivit art. 998 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială este instanța care este competentă să se pronunțe, în primă instanță, asupra fondului dreptului.

În speță, reclamantul a învederat că a solicitat stabilirea domiciliului minorei și pe calea dreptului comun, în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Găești.

Prin sentința civilă nr. 188 din 26 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Din verificările efectuate în sistemul de evidență informatizată a dosarelor, Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2019 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, având termen de judecată la 28 iulie 2020; prin urmare, această instanță nu s-a pronunțat, încă, cu privire la competența teritorială în soluționarea cererii de stabilire a domiciliului minorei C. la tată.

Având în vedere obiectul litigiului și stadiul procesual al dosarului nr. x/2019, în care s-a solicitat stabilirea domiciliului minorului pe calea dreptului comun, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ. care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același act normativ care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că:

"cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii de ordonanță președințială.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În situația de față, prin sentința civilă nr. 4438 din 13 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, devenită definitivă prin decizia civilă nr. 1491/2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, locuința minorei C. a fost stabilită la domiciliul mamei, în municipiul București.

Înalta Curte reține că, deși domiciliul minorei a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la mamă, din luna septembrie 2017, aceasta locuiește, în fapt, cu caracter de continuitate, la domiciliul reclamantului, potrivit raportului de anchetă socială aflat la dosarul Judecătoriei Găești.

În același sens, se poate reține că procedura de executare silită demarată de mamă pentru a-i fi înapoiată minora nu a fost încă finalizată, ceea ce nu face decât să confirme că, în prezent, deși domiciliul legal al minorei este stabilit la mamă, în fapt, minora C. locuiește de o lungă perioadă de timp la pârât.

Referitor la decizia nr. 1851/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și reținută de Judecătoria Găești în susținerea soluției pronunțate, prin care s-a dat o interpretare sintagmei "domiciliul persoanei ocrotite", Înalta Curte constată că nu se poate reține identitate de situații de fapt, câtă vreme, în dosarul soluționat prin această decizie, minora locuia efectiv la mamă, nefiind furnizate elemente de fapt din care să rezulte intervalul de timp scurs de la data preluării de către tată; în prezenta cauză, minora locuiește la tată de aproximativ trei ani, ca o consecință a faptului că nu s-a reușit punerea în executare a hotărârii judecătorești prin care domiciliul minorei a fost stabilit la mamă.

Având în vedere că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, minora locuiește, în mod statornic, împreună cu tatăl său în comuna Crângurile, sat Crângurile de Jos nr. 172, județul Dâmbovița, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Găești, Înalta Curte, având în vedere dipozițiile art. 114 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Găești, scopul reglementării acestei norme de competență fiind în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. și Primăria Comunei Crângurile, având ca obiect "ordonantă presedințială - stabilire provizorie domiciliu minor", în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. și Primăria Comunei Crângurile, având ca obiect "ordonanță presedințială - stabilire domiciliu minor", în favoarea Judecătoriei Găești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2020.