ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2632/2020

HOTĂRÂRE

09.12.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2632/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 03.12.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea locuinței minorei Barbu D., la reclamant, în județ Dâmbovița.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 403 C. civ.

Prin sentința nr. 385/02.06.2020, Judecătoria Găești, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Fetești, reținând că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că prin decizia civilă nr. 450A/12.06.2018 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosar nr. x/2018, a fost stabilită locuința minorei D. la domiciliul mamei din localitatea Țăndărei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018

Din verificările instanței în programul informatic a rezultat că și dosarul nr. x/2018 a fost declinat de la Judecătoria Găești în favoarea Judecătoriei Țăndărei.

Astfel, întrucât în cauză minora Barbu D. are domiciliul stabilit prin hotărâre judecătorească la mamă, în localitatea Țăndărei, iar potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, competența aparține Judecătoriei Fetești, ca instanță de tutelă de la domiciliul minorului, astfel cum acesta a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească ce a fost pusă în executare silită, chiar dacă aceasta nu s-a finalizat, așa cum rezultă din actele întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 543/2018.

Prin sentința nr. 670/30.09.2020, Judecătoria Fetești a declinat competența în favoare Judecătoriei Găești, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că persoana ocrotită este minora C., în interesul căreia reclamantul, tatăl acesteia, a promovat acțiunea, iar din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că minora are reședința actuală și efectivă la tată, în localitatea Găiești, județul Dâmbovița, încă din septembrie 2019 .

În consecință, instanța a apreciat că domiciliul la care se referă dispozițiile art. 114 C. proc. civ. este locuința unde se găsește în fapt acea persoană, având în vedere scopul pentru care s-a dat în competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei ocrotite soluționarea cererilor de exercitare a autorității părintești, acela de a facilita administrarea de probatorii, având în vedere că se impune de cele mai multe ori administrarea de probatorii referitoare la condițiile în care minorul trăiește, inclusiv ascultarea minorului. Or, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului din cuprinsul dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a minorului.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantului, de stabilire a domiciliului minorei Barbu D. la acesta se circumscrie dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., mai sus menționate.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic; (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic; (3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".

Se reține că în cauză, prin decizia nr. 450/A/12.06.2018 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. x/2018, având ca obiect ordonanță președințială, s-a stabilit locuința minorei C., în mod provizoriu, la domiciliul mamei, în localitatea Țăndărei, județul Ialomița, până la soluționarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Găești.

Această decizie a fost pronunțată în soluționarea apelului formulat de către mama minorei (reclamantă în acel dosar) împotriva măsurii de stabilire a domiciliului minorei la tată, dispusă prin sentința nr. 379/16.04.2018 a Judecătoriei Fetești.

Judecata dosarului nr. x/2018, având ca obiect exercitare autoritate părintească, a fost declinată, prin sentința nr. 697/22.05.2018 a Judecătoriei Găești, în favoarea Judecătoriei Fetești care, prin sentința nr. 562/22.04.2019, a dispus, printre altele, stabilirea domiciliului minorei la mama, în localitatea Țăndărei, județul Ialomița. Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr. 746/A/12.09.2019, a Tribunalului Ialomița, prin care a fost respins apelul numitului A. împotriva sentinței menționate.

Ca atare în speță, în legătură cu domiciliul minorului, criteriu de determinare a competenței teritoriale, este incident art. 92 alin. (2) C. civ., dat fiind faptul că există deja o hotărâre judecătorească definitive care a stabilit la care dintre părinți se află domiciliul acestuia (fără a mai fi aplicabilă, deci, prezumția dedusă din locuirea în fapt a copilului).

Astfel, în considerarea dispozițiilor legale incidente și a soluțiilor dispuse de către instanțele învestite cu cererea de ordonanță președințială (Tribunalul Ialomița, ca instanță de apel), respectiv cu cererea de exercitare a autorității părintești (Judecătoria Fetești), și întrucât localitatea în care s-a stabilit domiciliul minorei prin hotărâre judecătorească se află în raza teritorială a Judecătoriei Fetești, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.