ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2342/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Fetești, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suplinirea consimțământului pârâtei necesar pentru înscrierea la școală, precum și la cursuri de înot și efectuarea de investigații medicale cu privire la minora C., rezultată din relația de concubinaj pe care acesta a avut-o cu pârâta.

Prin sentința civilă nr. 572 din 13 august 2020, Judecătoria Fetești a admis excepția necompenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de judecată a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 116 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 106 din C. civ., coroborate cu cele ale art. 486, art. 496, art. 497 și art. 505 din același act normativ, competența materială în soluționarea pricinilor având ca obiect exercitarea autorității părintești revine instanței de tutelă.

În cauza dedusă judecății, persoana ocrotită este minora C., în interesul căreia reclamatul A., în calitate de tată al acesteia, a promovat acțiunea, iar din probatoriul administrat, precum și din susținerile părților prezente la termenul de judecată din data 12 august 2020, a rezultat că minora locuiește la tatăl său, în localitatea Găești, județul Dâmbovița.

Deși prin hotărâre judecătorească, minorei i-a fost stabilită locuința la mamă, în localitatea Țăndărei, prin raportare la prevederile art. 87 și art. 91 din C. civ., dar și având în vedere statuările de ordin doctrinar și jurisprudențial exprimate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă cu ocazia pronunțării deciziei civile nr. 1654/2017, domiciliul la care se referă dispozițiile art. 114 C. proc. civ. este locuința unde se găsește în fapt acea persoană, având în vedere că scopul pentru care competența în soluționarea cererilor privind exercitarea autorității părintești a fost stabilit în favoarea instanțelor de la domiciliul persoanei ocrotite, a fost acela de a facilita administrarea de probatorii referitoare la condițiile în care minorul trăiește minorul.

Prin sentința civilă nr. 1032 din 29 septembrie 2020, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Fetești, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, această instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 379 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Fetești, definitivă prin decizia civilă 450A din 12 iunie 2018 a Tribunalului Ialomița, locuința minorei C. a fost stabilită, în mod provizoriu, la pârâtă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Fetești.

Prin sentința civilă nr. 562 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit locuința minorei C., la mamă.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a), ale) art. 129 alin. (2), pct. 3 și ale art. 114 C. proc. civ., având în vedere că prin decizia civilă nr. 562 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit locuința minorei C., la mamă, dar și prin raportare la statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în decizia civilă nr. 181 din 30 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, conform cărora determinarea competenței teritoriale a instanței se realizează în funcție de domiciliul părintelui în favoarea căruia s-a stabilit locuința minorei, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Fetești.

Înalta Curte, competentă să analizeze conflictul negativ de competență conform prevederilor art. 133 pct. 2, raportat la dispzițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești, pentru următoarele argumente:

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod concordant, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele care și-au declinat în mod reciproc competența de soluționarea a cererii de chemare în judecată.

În drept, potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Conform art. 106 C. civ.:

"Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, instanței de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă specială, în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pe de altă parte, prevederile art. 92 C. civ. dispun în sensul că:

"(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic; (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic; (3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, în situația în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. a solicitat instanței de judecată suplinirea consimțământului pârâtei necesar pentru înscrierea la școală, precum și la cursuri de înot și efectuarea de investigații medicale cu privire la minora C., rezultată în urma relației de concubinaj pe care acesta a avut-o cu pârâta, cerere care se circumscrie dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, din evidențele Ecris dar și din considerentele hotărârilor judecătorești de declinare reciprocă a competenței, rezultă că cererea pendinte a fost formulată în contextul în care, anterior, la data de 22 ianuarie 2018, pârâta din prezenta cauză, s-a adresat instanței judecătorești, atât pe calea dreptului comun, cât și pe calea ordonanței președințiale, în scopul exercitării autorității părintești și stabilirii domiciliului minorei C., ambele cereri fiind soluționate de Judecătoria Fetești.

Astfel, conform programului național de gestiune a activității instanțelor, prin sentința civilă nr. 379 din 16 aprilie 2018, pe calea ordonanței președințiale, Judecătoria Fetești a dipus, în mod provizoriu, stabilirea locuinței minorei C. la tată, în localitatea Găești; ulterior, urmare a apelului exercitat de apelanta B., prin decizia civilă nr. 450 din 12 iunie 2018, Tribunalul Ialomița a stabilit locuința minorei C. la domiciliul mamei în localitatea Țăndărei, județul Ialomița, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Găiești, care ulterior, a fost declinat în favoarea Judecătoriei Fetești.

Conform evidențelor Ecris, prin sentința civilă nr. 562 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 746 din 12 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Ialomița, locuința minorei C. a fost stabilită la domiciliul reclamantei din Țăndărei, județul. Ialomița.

Ca atare, pentru considerentele arătate, având în vedere că prin sentința civilă nr. 562 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 746 din 12 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Ialomița, locuința minorei C. a fost stabilită la domiciliul reclamantei din Țăndărei, județul. Ialomița, Înalta Curte va stabili competența de soluționare cererii de chemare formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect suplinirea consimțământului pârâtei necesar pentru înscrierea la școală, precum și la cursuri de înot și efectuarea de investigații medicale cu privire la minora C., în favoarea Judecătoriei Fetești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect "suplinire consimțământ", în favoarea Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2020.