ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3914/2018

HOTĂRÂRE

02.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3914/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 2 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă la data de 29 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. să îi permită să aibă legături personale cu minorul C., până la rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2018 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 997-1002 C. proc. civ. și urm., C. civ., Legea nr. 272/2004.

Prin sentința civilă nr. 6092 din 13 iunie 2018, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 998 C. proc. civ., art. 114, art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 126 C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține instanței de la domiciliul persoanei ocrotite, în speță, acesta fiind în orașul Orșova, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Orșova.

Prin sentința civilă nr. 52 din 10 iulie 2018, Judecătoria Orșova a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ. În temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în materia ordonanței președințiale competența teritorială se determină prin raportare la dispozițiile corespunzătoare în ceea ce privește cererea pe fondul dreptului. În speță, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, conform art. 915 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara.

Totodată, Judecătoria Orșova a apreciat că prevederile art. 919-920 C. proc. civ. au caracter special, aplicându-se cu prioritate față de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., invocate de apărătorul pârâtei, care stabilesc competența de soluționare a cererilor privind ocrotirea persoanei fizice în competența instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 17 iulie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului este reprezentat de acțiunea reclamantului prin care a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei B. să îi permită să aibă legături personale cu minorul C., până la rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2018

Înalta Curte apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 919-920 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 998 C. proc. civ., astfel cum a reținut Judecătoria Orșova, având în vedere obiectul litigiului pendinte, respectiv solicitarea reclamantului de a avea legături personale cu minorul.

Art. 919 C. proc. civ. prevede situațiile în care instanța de divorț se poate pronunța și asupra cererilor accesorii și incidentale, iar art. 920 arată măsurile vremelnice pe care instanța le poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, respectiv măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.

Analizând cazurile prevăzute de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul litigiului nu se regăsește printre situațiile expres și limitativ prevăzute în textele de lege evocate.

Instanța supremă apreciază că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 262 alin. (2) C. civ., care prevăd următoarele:

"copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului".

Art. 265 C. civ. stabilește că "toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător".

În acest sens, art. 114 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În speță, se constată că persoana ocrotită, respectiv minorul C. locuiește împreună cu pârâta B. în orașul Orșova, jud. Mehedinți.

Prin urmare, Înalta Curte reține că domiciliul persoanei ocrotite, minorul C., este în orașul Orșova, jud. Mehedinți, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Orșova.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova.