ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2018

HOTĂRÂRE

17.05.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 17 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Aleșd, la data de 04 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.256,30 RON reprezentând debit principal, penalități de întârziere, dobânda legală penalizatoare și taxa de reziliere; cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În ședința publică din data de 27 februarie 2018, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale cu privire la soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 173/2018, pronunțată la data de 27 februarie 2018, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Aleșd a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aleșd, ridicată din oficiu de către instanță, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea A. SaRL, în contradictoriu cu debitorul B., în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1), (2) din C. proc. civ., "competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun."

De asemenea, în conformitate cu art. 107 alin. (1) C. proc. civ., regula generală în materie de competență teritorială prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Urmare verificării în baza DEPABD, a rezultat că debitorul B. are domiciliul în jud. Timiș.

Prin urmare, față de prevederile art. 1028, coroborate cu art. 107 din C. proc. civ., văzând că domiciliul debitorului B. este în jud. Timiș, localitate care din punct de vedere teritorial este arondată Judecătoriei Timișoara, instanța a apreciat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aleșd ridicată din oficiu ca fiind întemeiată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 21 martie 2018, sub nr. x/2017.

În ședința publică din 04 aprilie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara în soluționarea cauzei.

Judecătoria Timișoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 3917, pronunțată la data de 04 aprilie 2018, în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara; a declinat competența de soluționare a cererii de valoare redusă formulată de reclamanta A. SaRL, în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Aleșd; în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ. a constatat ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Aleșd și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice altă procedură și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a evocat prevederile art. 129 C. proc. civ., art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și art. 130 C. proc. civ. și a reținut, în esență, următoarele motive:

În cauză, competența de judecată este de ordine privată, iar pârâtul, legal citat, nu a înțeles să completeze formularul de răspuns.

La primul termen de judecată fixată în cauză, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aleșd, conduită procedurală prohibită prin dispozițiile art. 130 C. proc. civ.

Având în vedere temeiurile de drept indicate s-a apreciat că, în mod greșit, Judecătoria Aleșd a invocat din oficiu și apoi a admis excepția necompetenței teritoriale, situație față de care s-a apreciat că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara este întemeiată și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ. s-a născut un conflict negativ de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Aleșd și Judecătoria Timișoara- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte observă că, în speță, instanțele au reținut corect obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind un litigiu de drept comercial ce are drept obiect obligarea pârâtului la plata unei sume de bani ce derivă din contractul de abonament seria x încheiat cu C. la data de 24 octombrie 2012.

Totodată, se constată că, raportat la definiția dată de punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 noțiunilor de operator economic și consumator, asigurarea conectării la serviciile de telefonie ale prestatorului reprezintă un serviciu pe care operatorul economic s-a obligat să îl presteze consumatorului- pârâtul B., fapt ce atrage incidența dispozițiilor art. 121 noul C. proc. civ.

În aceste condiții, în cauză nu se aplică regula de drept comun înscrisă în art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., ci regula înscrisă în art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care, "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului (...)", astfel că, în temeiul art. 135 Noul C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Timișoara, căreia i se va trimite dosarul în vederea soluționării litigiului.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., iar, conform art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ., aplicabil potrivit normei de trimitere conținută în partea finală a art. 121 din același Cod, "în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

În raport de toate aceste criterii, competența teritorială aparține instanței de la domiciliul consumatorului, instanța competentă potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., și, în speță, așa cum s-a mai arătat, domiciliul pârâtului- consumator se află situat în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

Înalta Curte va avea în vedere și faptul că instanța din Aleșd este situată la o distanță mare de localitatea de domiciliu a pârâtului- consumator B., iar deplasarea și cheltuielile implicate pentru deplasarea sa la această instanță ar putea avea un caracter disuasiv și l-ar putea determina să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte mai reține, în funcție de jurisprudența evocată a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-137/08, privind VB Penzugyi Lizing Zrt. împotriva Ferenc Schneider, cauza C-240/98 și C-244/98 Hotărârea Oceano Grupo Editorial și Slavat Editores), obligația instanței naționale de a determina din oficiu dacă clauza în litigiu a făcut sau nu a făcut obiectul unei negocieri individuale între un vânzător sau un furnizor și un consumator și poate crea un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului.

Examinând competența și sub aspect material, Înalta Curte reține că, față de prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) Noul C. proc. civ., prin raportare la art. 123 alin. (1) Noul C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei, valoarea cererii fiind de până la 200.000 RON, astfel încât, va rămâne competentă să judece instanța învestită prin declinare.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- pretenții izvorând dintr-un contract încheiat cu un consumator-, având în vedere faptul că instanța în circumscripția căreia consumatorul își are domiciliul este Judecătoria Timișoara, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestei judecătorii și, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire la art. 126 alin. (1) și alin. (2) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,