ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2917/2018

Ședința publică din data de 14 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighișoara din 24 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de 28.675 RON, actualizată cu dobânda legală de la data punerii în întârziere 4 mai 2017 până la data plății efective în temeiul art. 1022 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1014 și urm. C. proc. civ. și art. 453 din același cod.

Prin sentința civilă nr. 2/C/2018 din 15 ianuarie 2018, Judecătoria Sighișoara a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de către debitor și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea privind ordonanța de plată se introduce la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, art. 1016 C. proc. civ., fiind adresate judecătoriei cererile vizând creanțe, cu o valoare de până la 200.000 RON, inclusiv.

Astfel, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliară își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în speța de față, cererea reclamantului vizează obligarea debitorului la plata unei sume de bani, așa încât, cererea se adresează judecătoriei de la sediul pârâtei, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 2 București, ca fiind instanța de la sediul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2-București la data de 19 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 3339 din 29 martie 2018, Judecătoria sectorului 2-București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de creditor, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Sighișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 2 București a reținut, având în vedere faptul că societatea creditoare a înțeles să sesizeze instanța locului prevăzut pentru executarea obligației, potrivit dispozițiilor art. 113 pct. 3 C. proc. civ., că în mod greșit, Judecătoria Sighișoara a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, ca instanța de la sediul debitorului.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 2-București și Judecătoria Sighișoara s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 22 mai 2018, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighișoara, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, apreciază că în prezentul litigiu normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, întrucât vizează o pricină referitoare la bunuri, așa încât părțile pot deroga de la acestea.

În acest context, se constată că pe lângă instanța de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe, competența teritorială alternativă, cum ar fi situația prevăzută de art. 113 pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia competentă este și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Astfel, pentru a fi incident cazul prevăzut la art. 113 pct. 3 C. proc. civ. este necesar să existe o convenție în care părțile să stipuleze locul unde obligația urmează să fie executată, iar în lipsa acestei clauze, competența teritorială urmează a fi stabilită potrivit dreptului comun.

Din analiza actelor dosarului pe care creditorul își întemeiază pretențiile, se constată că obiectul actului adițional nr. x/10.01.2017 la contractul de prestări servicii cu echipamente nr. 43/18.04.2016 este reprezentat de prestarea de către executant (creditor) de servicii de spargere capete piloți (150 buc) cu echipamente pikamere în șantierul obiectivului "Reconstruire Vila 20 și corp de legătură cu vila 19 C. din Sovata, str. x, nr. 85/A, jud. Mureș".

În acest context, se constată că părțile au stipulat în mod expres locul de executare a obligației (cel puțin pentru prestarea de către executant a serviciilor de spargere capete piloți) respectiv cel situat la vila 19 C. din Sovata, str. x, nr. 85/A, jud. Mureș, loc care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sighișoara.

Totodată se reține faptul că, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Sighișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.