ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1677/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la 22 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 2508,24 RON reprezentând debit principal și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței debitului și până la data achitării integrale a acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1170, art. 1266, art. 1268, art. 1269, art. 1350, art. 1516 din C. civ. și cele ale art. 194 C. proc. civ.

La 25 mai 2017, reclamanta a depus o adresă prin care a solicitat declinarea cauzei către Judecătoria Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 3081/2017 din 21 iunie 2017, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Târgu Mureș a reținut următoarele considerente.

Art. 107 din C. proc. civ. prevede că acțiunea se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, instituind astfel un caz de competență teritorială de ordine privată.

Întrucât pârâta își are sediul în București, în temeiul textului de lege anterior menționat, competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține instanței în circumscripția căreia se află acest sediu.

Potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, sectorul 1 al Municipiului București este arondat Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 107 raportat la art. 129 alin. (3) și 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 7 iulie 2017, sub nr. x/2017.

La termenul din 11 septembrie 2017, Judecătoria Sectorul 1 București, secția a II-a civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 6349/2017 din 11 septembrie 2017, Judecătoria Sectorul 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorul 1 București și Judecătoria Târgu Mureș și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Sectorul 1 București a reținut următoarele considerente.

Instanța a arătat că Judecătoria Târgu Mureș a fost legal învestită cu soluționarea cauzei și nu își putea declina competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În urma evocării prevederilor art. 129 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sectorul 1 București a constatat că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, competența este stabilită prin norme de ordine privată, nefiind incident niciunul dintre cazurile în care competența este de ordine publică.

Reținându-se incidența prevederilor art. 130 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., instanța a apreciat că Judecătoria Târgu Mureș trebuia să respingă ca inadmisibilă excepția necompetenței teritoriale invocată de către reclamantă.

Pentru aceste motive, Judecătoria Sectorul 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, constatând, totodată, ivirea conflictului negativ de competență între cele două instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 octombrie 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Sectorul 1 București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile legale anterior evocate reglementează competența teritorială de drept comun pentru judecata în primă instanță.

Dat fiind că art. 126 alin. (1) C. proc. civ. permite părților ca, în anumite condiții, să aleagă o altă instanță decât cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, rezultă că dispozițiile art. 107 alin. (1) din același act normativ stabilesc un caz de competență teritorială relativă.

Or, competența teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la partea îndreptățită să invoce încălcarea competenței teritoriale relative, art. 130 alin. (3) din același act normativ prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanța supremă constată că, deși pârâta S.C. B. S.R.L. avea sediul în sectorul 1 al Municipiului București, reclamanta a optat pentru introducerea acțiunii în pretenții la Judecătoria Târgu Mureș, instanță în circumscripția căreia se află sediul social al acestei părți.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 130 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora, "dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței".

Or, în temeiul acestui text de lege, reclamanta nu era îndreptățită să invoce excepția necompetenței teritoriale relative.

Astfel, neinvocarea de către pârâtă a acestei excepții de ordine privată are drept consecință că instanța pentru care a optat reclamanta a rămas competentă să soluționeze cauza cu care a fost învestită.

În aceste condiții, admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Mureș, invocată de către reclamantă, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (4) C. proc. civ., întrucât dreptul de a contesta competența teritorială a instanței sesizate aparținea exclusiv pârâtei.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 130 alin. (4) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.