ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3444/2018

HOTĂRÂRE

19.09.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3444/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 06.07.2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 18.265,14 RON reprezentând debit și la plata dobânzilor legale aferente.

Pârâta a depus la data de 02.10.2017 întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov având în vedere împrejurarea că sediul său se află în raza de competență a Judecătoriei Gheorgheni, jud. Harghita.

Prin sentința civilă nr. 121 din data de 12.01.2018, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, declinând competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Gheorgheni în motivare reținându-se că sediul pârâtei este în municipiul Gheorgheni.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 1027 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială stabilindu-se potrivit dispozițiilor dreptului comun.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Gheorgheni la data de 23.02.2018.

Prin înscrisul depus la data de 30.03.2018 reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Gheorgheni.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. actele dosarului cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Gheorgheni, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 18.265,14 RON reprezentând debit și la plata dobânzilor legale aferente. Legat de competența instanței sesizate, a precizat reclamanta că a avut în vedere normele privind competența alternativă, reglementate de art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Din actele depuse la dosar a rezultat că reclamanta are sediul în municipiul Brașov, iar pârâta își are sediul în municipiul Gheorgheni.

În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract. Art. 116 din C. proc. civ. dispune că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Instanța a reținut că în cazul cererilor de valoare redusă competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

În toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În cauză, opțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. a fost în sensul soluționării cauzei la instanța în a cărei rază teritorială se află locul plății obligației, respectiv Judecătoria Brașov, opțiune susținută de prevederile art. 113 C. proc. civ.

Astfel, având în vedere că, locul plății obligațiilor rezultate din relațiile comerciale derulate între părți este în municipiul Brașov, instanța a constatat că soluționarea prezentei cauze este de competența Judecătoriei Brașov motiv pentru care a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei dispunând înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Brașov competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, reține că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de o cerere cu valoare redusă a cărei soluționare este reglementată prin procedura specială prevăzută de art. 1027 C. proc. civ.

Prin art. 1028 C. proc. civ. competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei iar aceasta se stabilește potrivit dreptului comun.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În cauză între părți s-a încheiat un contract comercial în formă simplificată.

În cazul cererilor de valoare redusă competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Art. 116 din noul C. proc. civ. dispune că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În cauză, opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la instanța de la locul executării obligațiilor, respectiv Judecătoria Brașov, opțiune susținută de prevederile art. 116 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantă, în favoarea Judecătoriei Brașov.