ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1239/2019

HOTĂRÂRE

13.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1239/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 4 aprilie 2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând exercitarea autorității părintești exclusive cu privire la minorul C., stabilirea locuinței minorului la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei contribuții de întreținere în favoarea minorului.

Prin Sentința nr. 5861 din 29 octombrie 2018, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivare, a reținut că, în materie de exercitare autoritate părintească, cauză privitoare la persoane și nu la bunuri, competența teritorială este absolută, astfel încât părțile nu pot face o alegere de competență în favoarea altei instanțe decât cea stabilită de lege.

A reținut incidența art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, în lipsa unor prevederi exprese, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În speță, din susținerile reclamantei, instanța a reținut că minorul locuiește în Germania, or, raportat la locuința minorului, competența de soluționare a cererii de exercitare autoritate părintească și stabilire domiciliu minor ar reveni unei instanțe mai bine plasată pentru administrarea probelor necesare soluționării cererii.

Din această perspectivă, instanța nu a reținut argumentele reclamantei potrivit cărora, deși minorul în prezent locuiește împreună cu mama în Germania, la data introducerii cererii domiciliul acestuia se afla în Galați.

Instanța a constatat că pârâtul are domiciliul în orașul Timișoara, în raza de competență teritorială a Judecătoriei Timișoara, iar nu a Judecătoriei Galați.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, a pronunțat Sentința nr. 534 din 17 ianuarie 2019, prin care a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Galați.

A constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul de competență.

În motivare, a reținut că, în raport de art. 106 C. civ., art. 107 C. civ., art. 486 - art. 505 C. civ., capetele de cerere ale acțiunii reclamantei privesc ocrotirea copilului minor al părților, astfel că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ.

Din interpretarea per a contrario a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., judecătoria a reținut că, în ceea ce privește cererile referitoare la persoane, așa cum este și cererea reclamantei, privitoare la autoritatea părintească și la locuința copilului minor al părților, competența teritorială este una exclusivă, absolută, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv aceea a posibilității invocării ei din oficiu, de către instanță, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Caracterul de ordine publică sau de ordine privată al normelor de competență teritorială rezultă din combinarea art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. cu art. 126 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că despre norma înscrisă în art. 114 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate spune că este o normă de ordine privată, fără a se ține seama și de natura pricinii.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, la data formulării acțiunii, judecătoria a reținut că minorul nu locuia în Germania, la reclamantă, și nici cu pârâtul, în Timișoara, aspect necontestat de pârât.

La primul termen de judecată, de la Judecătoria Galați, s-a specificat, de către reclamantă și de către avocata ei, că, la data sesizării instanței, 4 aprilie 2018, fiul minor al părților locuia în județul Galați, împreună cu bunicii lui materni, plecând în Germania, cu reclamanta, abia în luna august 2018.

Judecătoria a mai constatat și că nu s-a susținut și nici dovedit de către pârât că minorul ar fi avut, la acel moment, domiciliul sau reședința în Timișoara.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…) iar potrivit art. 107 C. proc. civ., " Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) C. civ.) sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1) C. civ.).

Având în vedere dispozițiile art. 114 C. proc. civ. mai sus citate, Înalta Curte constată că, pentru cererea reclamantei, care are ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului, este reglementată o competența în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Din înscrisurile aflate la dosar și declarațiile reclamatei, prin avocat, făcute în ședința din data 26 octombrie 2018, când instanța a rămas în pronunțare, Înalta Curte reține că la data sesizării instanței de judecată minorul locuia cu bunicii, în județul Galați.

Așa fiind, în aplicarea textului de lege mai sus citat, cum persoana ocrotită se afla la data sesizării instanței în județul Galați, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Galați.