ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1266/2019

HOTĂRÂRE

13.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1266/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Arad, la data de 20.09.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, schimbarea modalității de exercitare a autorității părintești asupra minorului C., stabilită prin Sentința civilă nr. 4.736 din 17.05.2012, în sensul ca aceasta să îi revină în exclusivitate reclamantului, în calitate de tată, în temeiul dispozițiilor art. 398 din C. civ., fără cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei să consimtă că minorul C., fiul lor, să se deplaseze împreună cu tatăl reclamant în străinătate în scopul petrecerii concediului de odihnă, sau la sfârșit de săptămână, iar, în caz de refuz, hotărârea să țină loc de consimțământ pentru o perioadă de 3 ani de la data pronunțării sentinței civile.

Reclamantul a arătat că, din conviețuirea sa cu pârâta, a rezultat minorul C., în Slatina, județul Olt, iar prin Sentința civilă nr. 4,736 din 17.05.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, al Judecătoriei Arad, s-a stabilit locuința acestuia la domiciliul tatălui, exercitarea autorității părintești în comun de către părinți, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, în cuantum de 25% lunar din venitul minim pe economia națională.

Prin Sentința civilă nr. 303 din 23 ianuarie 2019, Judecătoria Arad, secția civilă - complet specializat de familie și minori, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Slatina.

În pronunțarea soluției, instanța a dat eficiență prevederilor art. 114 din C. proc. civ., ce stipulează, Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ., în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, în raport de locuința în fapt a minorilor’’. În speță, locuința minorului se află la domiciliul bunicilor paterni din municipiul Slatina, str. x, nr. x,bl. x, județul Olt, localitate ce se găsește în raza teritorială a Judecătoriei Slatina, județul Olt.

La rândul său, Judecătoria Slatina, prin Sentința civilă nr. 2.244 din 16 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că, prin Sentința civilă nr. 4.736/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Arad, în Dosarul nr. x/2012, în urma desfacerii căsătoriei părților, a fost stabilită locuința minorului C., la domiciliul tatălui, cu exercitarea în comun a autorității părintești și cu obligarea mamei să contribuie la cheltuielile de creștere și educare prin plata unei pensii de întreținere.

Față de obiectul acțiunii, prin care reclamantul a solicitat, în principal, schimbarea modalității de exercitare a autorității părintești, în sensul că aceasta să îi revină în exclusivitate, s-a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., evocate anterior, ce instituie o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Din referatul Direcției de Asistență Socială Arad, reiese că minorul locuiește la bunicii paterni, în Slatina, de la începutul anului școlar, localitate în care acesta frecventează și cursurile unei unități de învățământ. Or, această împrejurare de fapt, determinată de începerea anului școlar și plecarea reclamantului în străinătate (unde lucrează, potrivit înscrisului depus la dosarul declinat), nu schimbă locuința minorului, care deja a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Independent de situația de fapt din prezent, locuința copilului este stabilită printr-o hotărâre definitivă și aceasta este locuința copilului "în sensul legii".

Instanța a mai reținut că nu interesează adresa la care minorul locuiește în fapt la data formulării acțiunii, câtă vreme locuința copilului a fost stabilită la domiciliul tatălui printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Faptul că începând cu anul 2018, minorul locuiește la bunicii paterni, în Slatina, nu poate semnifica schimbarea locuinței copilului, câtă vreme nu a existat un acord al părinților în acest sens și nici o încuviințare a vreunei instanțe.

Noțiunea de "domiciliu’’ al persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ., iar pentru locuința minorului interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie a amândurora, fie a părintelui cu care minorul locuiește în mod statornic sau la care i s-a stabilit locuința de către instanță. Or, raportând dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., la dispozițiile art. 92 din C. civ., reiese că locuința copilului este aceea la care minorul locuiește efectiv, dacă ea nu a fost stabilită deja de către o instanță de judecată. În cauza de față, locuința minorului a fost deja stabilită la tată, al cărui domiciliu se află în Arad. O interpretare contrară nu ar face altceva decât să lipsească de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit locuința copilului la unul dintre părinți, iar nu la bunicii paterni.

Prin urmare, prezintă relevanță locuința minorului stabilită prin hotărâre judecătorească, care, în speță, a fost stabilită la domiciliul tatălui, în Arad, potrivit Sentinței civile nr. 4.736/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Arad, în Dosarul nr. x/2012.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte, constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Arad, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, în principal, schimbarea modalității de exercitare a autorității părintești asupra minorului C., stabilită prin Sentința civilă nr. 4.736 din 17.05.2012, în sensul ca aceasta să îi revină în exclusivitate în calitate de tată, în temeiul dispozițiilor art. 398 din C. civ.

Înalta Curte, reține că, în raport de obiectul acțiunii, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., care instituie o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Aceste prevederi dispun: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ., în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.’’

Problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost generată de modalitatea diferită în care cele două instanțe au dat eficiență sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" din cuprinsul prevederilor sus-evocate.

În ceea ce îl privește pe minorul C., instanța reține că, prin Sentința civilă nr. 4.736/17.05.2012, a Judecătoriei Arad, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, ca urmare a desfacerii căsătoriei dintre părți, s-a decis exercitarea în comun de către părinți a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui din Arad, str. x A, județ Arad, precum și obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% lunar din venitul minim pe economia națională, începând cu 15.02.2012 și până la majorat.

Potrivit datelor din dosar, reclamantul este plecat la muncă în Germania, iar minorul locuiește la bunicii paterni, în Slatina, de la începutul anului școlar, unde urmează și cursurile unei unități de învățământ.

Art. 92 din C. civ., dispune cu privire la domiciliul minorului: (1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește în mod statornic. (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic. ’’

Astfel, pentru locuința minorului interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) coroborate cu 92 din C. civ., instanța va avea în vedere, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a pricinii, locuința copilului la care acesta locuiește efectiv, în măsura în care nu a fost deja stabilită de o instanță de judecată. Or, în cauză, locuința minorului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat (la domiciliul tatălui), prin urmare minorul în calitate de persoană ocrotită își are domiciliul stabilit la domiciliul tatălui, în Arad.

Împrejurarea că reclamantul este plecat în străinătate, iar copilul locuiește la domiciliul bunicilor paterni nu constituie criterii determinante în schimbarea locuinței acestuia, de vreme ce părinții nu s-au pus de acord în acest sens și nici nu există o încuviințare a instanței pe acest aspect.

În consecință, nu prezintă relevanță adresa la care minorul locuia în fapt la data formulării acțiunii, în condițiile în care, anterior, s-a stabilit prin hotărâre a instanței de judecată că locuința acestuia să fie la tată. Așa fiind, în raport de considerentele expuse, instanța va stabili competența de soluționare a cererii având ca obiect schimbarea modalității de exercitare a autorității părintești asupra minorului C. în favoarea Judecătoriei Arad.