ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 876/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2018 sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorului B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în contradictoriu cu pârâtul C., majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului B., în cuantum de 25% din veniturile realizate de pârât, modificarea programului de vizită, suplinirea acordului pârâtului pentru a putea călători cu minorul în vacanțe, în afara țării, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 145 din 14 ianuarie 2019, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cererii formulată reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Slatina.

Prin Sentința civilă nr. 1160/2019 din 18 martie 2019, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Constatând ivit conflictul negativ de competență s-a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivare, instanța a arătat că, într-adevăr, potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, aceasta fiind regula generală, însă, art. 114 din C. proc. civ. stabilește competența pentru cererile în materie de tutelă și familie.

Instanța a reținut că pentru determinarea competenței teritoriale, noțiunea de domiciliu trebuie privită în sens larg; prin domiciliu, în sens procesual, se înțelege și acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, localitatea unde trăiește efectiv, practica judiciară fiind constantă în acest sens.

În speță, instanța a arătat că domiciliul efectiv (nu cel înscris în cartea de identitate) al reclamantei împreună cu minorul (persoana ocrotită) este în localitatea Pitești, jud. Argeș, aflată în circumscripția Judecătoriei Pitești.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se reține că, în urma declinărilor succesive, instanțele aflate în conflict sunt Judecătoria Pitești și Judecătoria Slatina - instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ.

În speță, situația juridică invocată prin acțiunea introductivă determină incidența regulilor în materia măsurilor privind ocrotirea minorului.

În cuprinsul dispozițiilor art. 106 alin. (1) din C. civ. se prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, potrivit art. 107 din C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 din C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.

Coroborând aceste dispoziții legale, reiese că o atare cerere, având ca obiect majorare pensie de întreținere, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie. Aceasta se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) - (4) din C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie. Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) din C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speța de față, prin convenția încheiată la data de 18.09.2017, în fata notarului public D., locuința minorului B. a fost stabilită la domiciliul mamei, în Slatina.

În conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. civ., anterior redate, locuința copilului este o simplă stare de fapt dependentă de domiciliul părinților săi. Or, în cauză, locuința minorului la mamă a fost stabilită avându-se în vedere acordul părinților minorului și o stare de fapt anume, aceea că, la data stabilirii domiciliului legal al minorului, mama locuia în Slatina.

Trebuie avut în vedere și faptul că potrivit art. 87 din C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Așadar, în privința noțiunii de domiciliu, din punct de vedere procesual, se reține că dispozițiile art. 114 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege locul unde o persoană stă în fapt, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din prevederile art. 153 și următoarele din C. proc. civ., fiind acela ca părțile aflate în litigiu să fie înștiințate de existența procesului, în respectarea dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Din actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că mama minorului are domiciliul actual în municipiul Pitești, județul Argeș, iar minorul B. este înscris la Școala Gimnazială Mihai Eminescu din Pitești, județul Argeș.

Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, instanță în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în calitate de reprezentant legal pentru B. în contradictoriu cu pârâtul C., având ca obiect "majorare pensie întreținere", în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2019.

GGC - OB