ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2122/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2122/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 15 octombrie 2020
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 13.08.2019, reclamantul A., în numele și ca reprezentant legal al minorei B., a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie dispusă majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 744/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2015, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că din căsătoria părților a rezultat minora B.. Căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 376/29.03.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2013, locuința minorei fiind stabilită la mama pârâtă, iar reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere.
Ulterior prin sentința civilă nr. 744/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2015, a fost stabilit domiciliul minorei la tatăl reclamant, iar pârâta a fost obligată la plata pensiei de întreținere în cuantum de 262 RON lunar, ținând cont că pârâta nu realiza venituri.
În prezent însă, situația pârâtei s-a schimbat, fiind rezidentă pe teritoriul Angliei și realizează venituri cu caracter permanent.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 531 C. civ. și art. 453 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1746/17.12.2019 Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
În motivare, a reținut că prezenta cerere are ca obiect majorare pensie de întreținere, iar beneficiara pensiei de întreținere este minora B..
A reținut incidența art. 531 C. civ. raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., precum și că din mențiunile făcute de părți rezultă că minora locuiește împreună cu tatăl ei, A., din 2018, în Municipiul Constanța, unde este înscrisă la școală și la medicul de familie.
Deoarece la data introducerii prezentei cereri, minora locuiește împreună cu tatăl ei (persoană la care i s-a stabilit locuința, în Constanța), rezultă că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este Judecătoria Constanța.
Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța, secția Civilă a pronunțat sentința nr. 5056 din 6 iulie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.
A constatat existența unui conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
În motivare, a arătat că în materia litigiilor având ca obiect stabilire ori majorare pensie de întreținere formulate de creditorul întreținerii poate fi sesizată, la alegerea creditorului reclamant, fie instanța de drept comun, de la domiciliul pârâtului, fie instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant. Odată ce a optat pentru una din instanțele competente reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale.
Competența în cazul cererilor de majorare a pensiei de întreținere formulate de creditor este una teritorială alternativă.
Ca urmare, reține instanța, că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel că instanța trebuia să constate că este competentă să judece cauza.
Pe cale de consecință, neinvocarea excepției necompetentei teritoriale de către pârâtă face ca norma de competenta să devină absolută pentru instanța inițial învestită, aceasta fiind legată de învestirea reclamantei și fără a mai avea posibilitatea de a o înlătura.
În condițiile în care reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la Judecătoria Curtea de Argeș după criteriul domiciliului pârâtei, iar pârâta nu a invocat excepția necompetentei teritoriale, Judecătoria Curtea de Argeș a rămas instanța competentă în judecarea cauzei, in cauză nefiind aplicabile disp.art. 114 alin 1 C. proc. civ. care reglementează o competentă teritorială exclusivă
Această soluție este adoptată în mod constant și în practica judiciară, relevantă fiind în acest sens Decizia nr. 2224/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013 având ca obiect conflict de competență, dar și Decizia nr. 1699/18.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013 având ca obiect conflict de competență, publicate de portalul http://www.x.ro.
În considerentele deciziilor menționate s-a reținut, în esență, faptul că, în cazul încălcării normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, conform prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepția de necompetență de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de către pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Prin urmare, instanța nu poate să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența în această situație este de ordine privată, și nici reclamantul, deoarece art. 130 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
Față de argumentele expuse, în condițiile în care Judecătoria Curtea dec Arges a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, conduită procedurală prohibită prin dispozițiile art. 130 C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.
Analizând conflictul de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantului de majorare a pensiei minorei, stabilită în sarcina pârâtei.
Ca urmare, acestei cereri îi sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care stipulează că "În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente:2. instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii".
Așadar, în acest caz necompetența este una de ordine privată, fiind incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".
Verificând dosarul Judecătoriei Curtea de Argeș, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de instanță, din oficiu, și nu de către pârâtă prin întâmpinare, cu încălcarea textului de lege mai sus citat.
Înalta Curte reține că neinvocarea excepției necompetentei teritoriale de către pârâtă face ca norma de competență să devină absolută pentru instanța inițial învestită, aceasta fiind legată de învestirea reclamantei și fără a mai avea posibilitatea de a o înlătura.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.