ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1591/2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la 8 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acestuia, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, respectiv "C.", exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorele D. și E., stabilirea domiciliului minorelor la locuința mamei și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor două minore.

În drept, a invocat incidența dispozițiilor art. 373 lit. b), art. 379, art. 383 alin. (3), art. 397, art. 400 și art. 529 C. civ.

Pârâtul B. a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părți din culpa exclusivă a reclamantei, revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorelor D. și E., stabilirea domiciliului minorei D. la locuința sa, iar al minorei E. la reclamantă și compensarea pensiilor de întreținere cuvenite celor două minore.

Prin Sentința nr. 250 din 26 februarie 2020, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Medgidia a apreciat că, deși reclamanta nu a precizat care a fost ultimul domiciliu comun al părților, din cuprinsul întâmpinării și cererii reconvenționale depuse de pârât rezultă că părțile au locuit în fapt în jud. Argeș, reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal.

A reținut că acest aspect a reieșit și din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei, aceasta relatând reprezentanților Direcției de Asistență Socială Cernavodă că, din cauza neînțelegerilor cu pârâtul, a fost nevoită ca, în luna octombrie 2019, împreună cu cele două minore, să părăsească casa pe care o deținea împreună cu soțul său în jud. Argeș, și să se mute la mama sa.

Judecătoria Medgidia a constatat, de asemenea, că toate actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei au fost emise de autorități aflate pe raza județului Argeș.

Instanța a făcut referire la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește o derogare de la regula de drept comun (respectiv de la regula actor sequitur forum rei, instituită de art. 107 din același act normativ), reglementând o competență teritorială absolută, prin norme de ordine publică, astfel cum rezultă din coroborarea art. 129 cu art. 126 din cod.

Reținând că domiciliul comun al părților a fost în jud. Argeș, pârâtul locuind în continuare la aceeași adresă, Judecătoria Medgidia a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

Prin Sentința civilă nr. 529 din 26 iunie 2020, Judecătoria Costești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Costești a reținut că, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

A apreciat că, în ceea ce privește competența teritorială, art. 915 stabilește o derogare de la regula de drept comun (respectiv de la regula actor sequitur forum rei, instituită de art. 107 C. proc. civ.), fiind vorba despre o competență absolută, reglementată de norme de ordine publică, astfel cum rezultă din coroborarea art. 129 cu art. 126 C. proc. civ.

Judecătoria Medgidia a reținut că, potrivit referatului de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Bîrla, jud. Argeș, pârâtul nu mai locuiește la adresă indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, din declarațiile vecinilor rezultând că acesta este plecat la muncă în străinătate, aspect ce a fost, de altfel, confirmat și de reclamantă.

Considerând că la data introducerii cererii de divorț pârâtul nu avea locuința în comuna Bîrla, fiind plecat din țară, Judecătoria Costești a reținut aplicabilitatea art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Astfel, a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Medgidia.

Conform art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

Competența prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. are caracter absolut, reclamantul neavând drept de opțiune între instanțele enumerate în cuprinsul acestui articol; în aplicarea acestei norme juridice este de reținut că cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, dacă unul dintre aceștia locuiește în raza sa teritorială.

Noțiunea "domiciliu comun" semnifică ultima locuință în care soții au conviețuit în mod efectiv, unde s-a desfășurat viața lor de familie, relevanță având, la stabilirea competenței teritoriale, locuința în fapt, iar nu cea menționată în cărțile de identitate.

Prin art. 321 C. civ. se definește termenul "locuința familiei" ca fiind acea locuință comună soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii. Aceste prevederi legale privesc locuința familiei, atât din perspectiva imobilului de locuit, cât și din cea a vieții de familie.

În cauză, ultima locuință comună a părților a fost în jud. Argeș.

Acest aspect reiese din susținerile pârâtului, expuse în cuprinsul întâmpinării și cererii reconvenționale, conform cărora căsătoria dintre părți s-a destrămat odată cu plecarea reclamantei, împreună cu cele două minore, din domiciliul comun al acestora, situat în localitatea mai sus menționată.

De asemenea, din concluziile raportului de anchetă socială întocmit de Direcția de Asistență Socială Cernavodă rezultă că ultimul domiciliu comun al părților a fost în jud. Argeș, de unde reclamanta a plecat împreună cu fiicele sale în luna octombrie 2019, stabilindu-și reședința la părinții săi, în orașul Cernavodă.

În ceea ce privește actele de stare civilă depuse la dosar, se constată că acestea au fost emise de autorități din județul Argeș, respectiv Primăria Bîrla și Primăria Orașului Costești, iar, conform cărții de identitate a reclamantei, valabilă până la 11 decembrie 2023, domiciliul acesteia este în jud. Argeș.

Faptul că, în prezent, pârâtul este plecat din țară nu este de natură să atragă stabilirea competenței în raport de dispozițiile art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ., întrucât probatoriul administrat în cauză și susținerile părților au relevat că ultima locuință comună a părților a fost în jud. Argeș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Costești.

Pentru argumentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., în baza art. 135 alin. (4) din acest act normativ, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2020.

GGC - NN