ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1969/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 6 mai 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., micșorarea (reducerea) pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 14583 din 23 decembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2019.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1292 din 6 octombrie 2020, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

S-a constatat, prin prisma art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că prin acest text de lege s-a stabilit o favoare pentru creditorul pensiei de întreținere, astfel încât se aplică în cazul în care se solicită acordarea pensiei de întreținere ori majorarea acesteia nu însă și atunci când debitorul obligației de întreținere pretinde reducerea sau sistarea pensiei.

Câtă vreme în cauză reclamantul este debitorul obligației de întreținere s-a reținut că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, fiind incidente cele de drept comun, respectiv cele ale art. 107 din cod.

Având în vedere că pârâta are domiciliul în municipiul Constanța, în favoarea Judecătoriei Constanța a fost declinată competența de soluționare a cauzei.

2.2. Prin sentința nr. 2430 din 5 martie 2021, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată prin întâmpinare. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

A reținut, în esență, că în cauza dedusă judecății, normele incidente sunt cele prevăzute la art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care fiind norme de competență teritorială de ordin privat, nu pot fi invocate de instanță din oficiu.

Prin încheierea din 22 iunie 2021, Judecătoria Curtea de Argeș a constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat, din oficiu, judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o acțiune având ca obiect reducerea pensiei de întreținere, instanțele aflate în conflict înțelegând a se prevala, fie de dispozițiile art. 107, fie de cele ale art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetența este de ordine privată.

Așadar, rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, în toate celelalte cazuri, cu excepția celor prevăzute la art. 117-121 C. proc. civ., competența fiind relativă.

Or, în speță, față de obiectul cererii deduse judecății, avându-l ca titular pe debitorul obligației de întreținere și ca obiect reducerea pensiei de întreținere (ceea ce nu face incidentă norma art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.) nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă pentru soluționarea acesteia.

Conform art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Devin astfel incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Ca atare, întrucât aceste norme sunt de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției numai de către pârât și numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul, urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care instanța nu are dreptul de a o invoca din oficiu.

Or, în cauză, din actele dosarului se constată că pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în fața Judecătoriei Curtea de Argeș.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Curtea de Argeș, în fața căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepția necompetenței teritoriale, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.