ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 109/2020

HOTĂRÂRE

21.01.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 109/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând sistarea pensiei de întreținere stabilită prin Sentința nr. 5.029/2017 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosar nr. x/2016.

În fapt, reclamantul a arătat că nu mai subzistă în sarcina sa obligația de plată a pensiei de întreținere întrucât pârâta nu se mai află în stare de nevoie prin încheierea căsătoriei cu numitul C., cererea de căsătorie fiind înregistrată la Oficiul de stare civilă Constanța în data de 21.08.2018.

În drept, a invocat disp. art. 528 și art. 516 C. civ.

Prin Sentința nr. 4.437 din 8 iulie 2019, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere prevederile art. 107 alin. (1) și 126 alin. (1) C. proc. civ., reținând că în alte cauze decât cele privitoare la bunuri și drepturi de care se poate dispune, părțile nu pot conveni asupra competenței instanței de judecată, aceasta având caracter absolut și fiind reglementată prin norme de ordine publică.

Prin urmare, s-a arătat că în materie de reducere pensie de întreținere, cauză privitoare la persoane și nu la bunuri, competența teritorială este absolută, astfel încât excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată și de către instanță din oficiu.

S-a constatat că domiciliul efectiv al pârâtei este în localitatea Niculițel, județul Tulcea, motiv pentru care s-a apreciat că și competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Tulcea, iar nu Judecătoriei Galați.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Prin Sentința nr. 2.753 din 8 octombrie 2019, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în alte cauze decât cele privitoare la bunuri și drepturi de care se poate dispune, părțile nu pot conveni asupra competenței instanței de judecată, aceasta având caracter absolut și fiind reglementată prin norme de ordine publică.

Astfel, față de obiectul cauzei - sistare pensie de întreținere, cauză privitoare la persoane și nu la bunuri, s-a apreciat că excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată și de către instanță din oficiu.

Având în vedere verificările efectuate în sistemul informatizat DEPABD, instanța a constatat că domiciliul efectiv al pârâtei este în municipiul Constanța, motiv pentru care s-a arătat că și competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Constanța, iar nu Judecătoriei Tulcea.

Raportat la această situație de fapt, instanța a apreciat că este întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea, motiv pentru care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Prin Sentința nr. 12.881 din 22 noiembrie 2019, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", însă competența teritorială instituită prin textul de lege este una de ordine privată, în sensul dispozițiilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Cum obiectul prezentei cauze îl constituie o acțiune având ca obiect sistarea pensiei de întreținere, s-a apreciat că aparține instanței în circumscripția căreia domiciliază pârâtul competența de soluționare a cauzei, fiind astfel în prezența unei competențe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică, astfel cum a reținut Judecătoria Galați.

Prin urmare, dacă pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., instanța trebuie să constate că este competentă să judece cauza, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtei, nu și la aprecierea instanței, care nu o poate invoca din oficiu.

Câtă vreme reclamantul din prezentul litigiul nu este creditorul obligației de întreținere, ci debitorul acesteia, instanța a apreciat că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu îi sunt aplicabile, ci se vor aplica regulile de drept comun pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial.

Pe cale de consecință, s-a arătat că neinvocarea excepției necompetentei teritoriale de către pârâtă face ca norma de competență să devină absolută pentru instanța inițial învestită, aceasta fiind legată de învestirea reclamantului și fără a mai avea posibilitatea de a o înlătura.

În condițiile în care reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la Judecătoria Galați după criteriul domiciliului său, iar pârâta B. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, s-a constatat că Judecătoria Galați a rămas instanța competentă în judecarea cauzei.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a reținut că nu este competentă să soluționeze cauza de față, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați reclamantul A. a solicitat instanței să dispună sistarea pensiei de întreținere stabilită prin Sentința nr. 5.029/2017 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce fac referire la instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii, nu sunt aplicabile prezentului litigiu, față de împrejurarea că reclamantul din prezentul litigiul nu este creditorul obligației de întreținere, ci debitorul acesteia.

Prin urmare, competența teritorială de soluționare a acțiunii având ca obiect sistare pensie de întreținere, inițiată de debitorul obligației de întreținere, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Însă, întrucât aceste norme sunt de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât și numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâta nu a înțeles să invoce prin întâmpinare excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Galați.

Totodată, primul termen la care părțile au fost legal citate la Judecătoria Galați a fost cel din 5 iulie 2019, termen la care pârâta nu s-a prezentat iar instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, constatând că în prezenta cauză operează o competență de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuție doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.