ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2019

HOTĂRÂRE

18.01.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 28 februarie 2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Tulcea și Curtea de Apel Constanța solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună obligarea Tribunalului Tulcea la eliberarea unei noi adeverințe, care să înlocuiască adeverința nr. x/16 octombrie 2015, eliberată în vederea calculării pensiei de serviciu, conform Legii nr. 130/2015, cu luarea în calcul a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, la care se adaugă creșterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 9 aprilie 2015, și obligarea pârâților să plătească indexarea cu indicele de inflație a diferențelor de pensie cuvenite, calculată de la data la care erau datorate și până la data plății efective. Totodată, reclamanta a solicitat ca pe adeverința nou eliberată să se facă mențiunea că înlocuiește adeverința nr. x/16 octombrie 2015, pentru repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015.

Prin Sentința civilă nr. 1182/2018 din 12 septembrie 2018, Tribunalul Tulcea, secția civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

În argumentarea acestei soluții, Tribunalul Tulcea a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de B., C. și Societatea D. - SRL din Oradea în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Oradea, secția civilă și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Prin aceeași decizie instanța constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. x/2014/a1 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În motivarea acestei excepții, Curtea a reținut că "noțiunea de judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Totodată, s-a reținut că "permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție".

Pe cale de consecință, văzând că prin cererea depusă la dosar la data de 10 septembrie 2018 reclamanta a indicat Tribunalul Galați ca instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Galați, învecinată Curții de Apel Constanța, instanța a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Prin Sentința civilă nr. 1065/2018 din 15 noiembrie 2018, Tribunalul Galați, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictul negativ de competență.

În argumentarea acestei soluții, Tribunalul Galați a reținut că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, iar la primul termen de judecată acordat în cauză, cel din data de 9 mai 2018, Tribunalul Tulcea a constatat dosarul în stare de judecată și a reținut cauza în pronunțare.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, excepția necompetenței teritoriale fiind invocată la termenul din data de 12 septembrie 2018.

În consecință, instanța a constatat că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată din oficiu de Tribunalul Tulcea cu depășirea termenului limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", intervenind decăderea din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale exclusive după primul termen la care părțile sunt legal citate.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Tulcea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Tribunalul Tulcea a fost învestit să se pronunțe asupra cererii prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Tulcea și Curtea de Apel Constanța, solicitând, în esență, eliberarea unei noi adeverințe, care să înlocuiască adeverința nr. x/16 octombrie 2015, eliberată în vederea calculării pensiei de serviciu, conform Legii nr. 130/2015, cu luarea în calcul a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, la care se adaugă creșterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 9 aprilie 2015, și obligarea pârâților să plătească indexarea cu indicele de inflație a diferențelor de pensie cuvenite, calculată de la data la care erau datorate și până la data plății efective. actualizarea cuantumului pensiei de serviciu.

Conflictul negativ de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23 iulie 2018, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Instanța de contencios constituțional a reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

Totodată, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor".

În speță, reclamanta este fost grefier, pensionat începând cu data de 1 august 2005, iar Tribunalul Tulcea este parte pârâtă în proces, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Analiza actelor dosarului relevă că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar la primul termen de judecată acordat în cauză, 9 mai 2018, Tribunalul Tulcea a constatat dosarul în stare de judecată și a reținut cauza în pronunțare pentru ca ulterior, să fie repusă pe rol, iar la termenul din 12 septembrie 2018, să fie invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Din analiza dispozițiilor legale menționate anterior, rezultă că textul legal introduce noțiunea de competență facultativă, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că partea interesată decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

Așa fiind, reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială a Tribunalului Tulcea în soluționarea cererii sale.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Tulcea, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.