ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5267/2018

Ședința publică din data de 7 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Tulcea, sub nr. x/2018 din 28 februarie 2018, reclamanta A. a chemat în judecată Tribunalul Tulcea și Curtea de Apel Constanța solicitând obligarea Tribunalului Tulcea la eliberarea unei adeverințe care să înlocuiască adeverința nr. 1297/16 octombrie 2015 eliberată în vederea calculării pensiei de serviciu, cu luarea în calcul a nivelului maxim a indemnizației de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, la care se adaugă creșterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 9 aprilie 2015.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâților să plătească indexarea cu indicele de inflație a diferențelor de pensie cuvenite, calculate de la data la care erau datorate și până la data plății efective.

La termenul de judecată din 11 iunie 2018, Tribunalul Tulcea, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială pe motiv că reclamanta a fost grefier la Tribunalul Tulcea, în prezent este pensionară, iar dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte.

Față de această situație, Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 938 din 11 iunie 2018 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Tribunalul Galați, secția I civilă, prin sentința nr. 2949 din 18 octombrie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială invocată, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

A constatat ivit un conflict negativ de competență.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății cauzei având ca obiect litigiul de muncă dintre reclamanta A. și pârâții TRIBUNALUL TULCEA și CURTEA DE APEL CONSTANȚA, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În susținerea acestei excepții s-au avut în vedere următoarele:

Excepția necompetenței teritoriale a fost invocată din oficiu de către instanță la al doilea termen de judecată, contrar prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Partea care a investit instanța de judecată cu soluționarea cauzei a fost reclamanta care a introdus cererea la instanța competentă din punct de vedere teritorial, după sediul pârâtului Tribunalul Tulcea, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

La data sesizării instanței, respectiv 28 februarie 2018, reclamanta nu-și mai desfășura activitatea ca grefier la Tribunalul Tulcea, fiind pensionată încă din 2001.

Tribunalul Tulcea, în calitate de pârât, nu mai este în prezent "instanța la care reclamanta își desfășoară activitatea", în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7/2016 dată în recurs în interesul legii.

Competența teritorială de drept comun fiind de ordine privată, poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, Tribunalul Tulcea, în calitate de pârât neinvocând, prin întâmpinare, această excepție.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Tulcea este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele se vor arăta.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind în primă instanță tribunalului.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, aceste dispoziții aplicându-se în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor conform alin. (3) al aceluiași text de lege.

Conform alin. (2) al aceluiași text de lege, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ al acestei dispoziții legale permite reclamantului de a recurge sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestuia să-i fie afectată valabilitatea opțiunii.

La data sesizării instanței reclamanta nu-și mai desfășura activitatea ca grefier la Tribunalul Tulcea, fiind pensionată încă din 2001.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, a statuat în sensul că noțiunea de judecător din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește sens numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În speță, învestind Tribunalul Tulcea cu soluționarea cererii sale, reclamanta și-a exercitat, în mod valabil, dreptul de opțiune, renunțând la beneficiul acordat de art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Tribunalul Tulcea este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 decembrie 2018.