ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2026

Ședința publică din data de 19 februarie 2026 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2024 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, sub nr. x/2024, reclamantele A., B., C. și D., foste grefiere în cadrul Judecătoriei Târgu Bujor, prin mandatar B., au chemat în judecată pârâții Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - recunoașterea și acordarea în întinderea drepturilor salariale cuvenite a unei valori de referință sectorială (VRS) de 605,225 RON neplafonată, începând cu data de 01.01.2018 și pentru viitor, majorate cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secțiunea 1, Dispoziții comune din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din justiție Anexa V Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Consituțională - Legea nr. 153/2017;

- recalcularea sporurilor în procent de 45% și valorificarea în concret a drepturilor reclamantelor prin recalcularea indemnizației de încadrare începând cu data de 01.01.2018 (data aplicării majorării de 25% potrivit art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/017 raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secțiunea 1, Dispoziții comune din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din justiție Anexa V Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională - Legea nr. 153/2017; - plata diferenței drepturilor salariale lunare corespunzătoare unei valori de referință sectorială de 605,225 RON neplafonată la care s-a aplicat o majorare de 25% și sporuri de 45% raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secțiunea 1, Dispoziții comune din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din justiție Anexa V Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională - Legea nr. 153/2017, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1440 din 09.12.2024, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. În motivare, s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. față de calitatea reclamantelor de grefiere pensionare. Totodată, constatându-se că reclamantele au domiciliul în orașul Târgu Bujor și în Mun. Galați, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Galați. 2. Cauza a fost înregistrată la data de 20 ianuarie 2025 pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, sub același număr. Prin sentința civilă nr. 878 din 23 decembrie 2025, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. În considerentele hotărârii, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2 1 ) C. proc. civ. având în vedere că, în cauză, mai multe instanțe au calitatea de pârâte. În continuare, instanța a reținut că reclamantele având posibilitatea de a alege între sesizarea instanței competente potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii și sesizarea unei alte instanțe de același grad din circumscripția oricărei curți de apel învecinate, au optat pentru această din urmă variantă, adresându-se Tribunalului Prahova, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel Galați.

Or, în aceste condiții, Tribunalul Prahova nu putea să invoce din oficiu necompetența și să decline soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Galați. 3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 ianuarie 2026. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul Galați, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente: Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Instanța supremă constată că reclamantele, în calitate de grefiere pensionare la data introducerii acțiunii, au învestit Tribunalul Prahova cu un conflict de muncă, pârâți fiind Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție. Având în vedere dispozițiile cu caracter general prevăzute la art. 269 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanței) și având în vedere faptul că reclamantele au domiciliul în orașul Târgu Bujor și în Mun. Galați, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantele își au domiciliul, respectiv Tribunalului Galați.

Însă, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Galați, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, devin incidente și dispozițiile speciale referitoare la competența facultativă prevăzută de textele de la art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2 1 ) C. proc. civ., care vizează ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. Totodată este de menționat că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece la momentul introducerii acțiunii, reclamantele erau pensionare, adică nu își desfășurau activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia.

Potrivit 127 alin. (2) C. proc. civ.

"în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar conform art. 127 alin. (2 1 ) din același cod "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz". Prin urmare, din coroborarea textelor legale evocate, rezultă că în cazul cererii introduse împotriva unei instanțe de judecată, cerere care ar fi de competența respectivei instanțe, reclamantele pot sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că reclamantele au posibilitatea de a sesiza atât Tribunalul Galați, instanță a cărei competență teritorială este stabilită de norma prevăzută la art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cât și oricare alt tribunal din circumscripția curților de apel învecinate potrivit regulii prevăzute la art. 127 alin. (2) C. proc. civ. Instanța supremă reține că reclamantele, prin introducerea acțiunii la Tribunalul Prahova au înțeles să se prevaleze de normele prevăzute la art. 127 alin. (2) și (2 1 ) C. proc. civ., respectiv de posibilitatea de a sesiza alt tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află Tribunalul Galați, instanța competentă potrivit legii.

Așadar, se constată că Tribunalul Galați în mod just a reținut incidența normelor de competență prevăzută de art. 127 alin. (2) și (2 1 ) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, care se situează în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază se află Tribunalul Galați. Având în vedere opțiunea manifestată de reclamante de a introduce acțiunea la o altă instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate curții de apel în circumscripția căreia se află instanța competentă să soluționeze cauza potrivit Codului muncii, instanța supremă constată că Tribunalul Prahova este competent să soluționeze procesul potrivit art. 127 alin. (2) și (2 1 ) C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2026.