ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1760/2019

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 august 2018 pe rolul Judecătorie Tulcea, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți și revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

La data de 1 octombrie 2018, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea, motivat de faptul că ultima locuință comună a părților a fost în județul Suceava, unde locuiește și în prezent, de mai bine de 6 luni.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 617 din data de 7 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de către pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Tulcea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reținând că părțile s-au căsătorit la data de 23 august 2008, au locuit o perioadă de timp împreună în Ipotești, județul Suceava, însă, în prezent, sunt despărțite în fapt, reclamanta având domiciliul în municipiul Tulcea, iar pârâtul în Ipotești, județul Suceava, potrivit precizărilor cuprinse în întâmpinarea depusă de acesta și neavând reședința în străinătate, astfel cum a susținut reclamanta.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub același număr de dosar, iar, la termenul de judecată din data de 15 mai 2019, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Judecătoria Suceava, prin Sentința civilă nr. 2537 din data de 29 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Suceava a constatat că, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că pârâtul locuia în anul 2018 pe teritoriul Republicii Elene și a apreciat că, în speță, competența de soluționare se stabilește potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanța competentă a soluționa pricina fiind cea în circumscripția căreia își are locuința reclamanta, care domiciliază în municipiul Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Tulcea și Judecătoria Suceava și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la locuința pârâtului.

Prin demersul judiciar inițiat, reclamanta A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de divorț, împrejurare față de care competența de soluționare a cauzei se stabilește în temeiul dispozițiilor art. 915 C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

În speță, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ultima locuință comună a părților a fost în Republica Elenă, iar, la data inițierii litigiului (22 august 2018), pârâtul locuia în comuna Ipotești, județul Suceava, aspect ce reiese din chiar susținerile pârâtului care, prin întâmpinarea depusă la data de 1 octombrie 2018, a arătat că locuiește de 6 luni în România, în comuna Ipotești, județul Suceava.

Aceeași concluzie se desprinde și din mențiunea privind domiciliul pârâtului înscrisă în cartea de identitate a acestuia (valabilă de la 6 septembrie 2017 la 29 iulie 2027 - dosarul Judecătoriei Tulcea), precum și din cele consemnate în referatul întocmit ca urmare a efectuării anchetei sociale la domiciliul pârâtului, în care s-a reținut că, din discuțiile purtate cu mama acestuia - C. - și cu cumnata acestuia - D. - reiese să pârâtul se află în țară de la începutul anului 2018, respectiv ianuarie 2018.

Contrar celor reținute de către Judecătoria Suceava, înscrisurile avute în vedere de către această instanță (actul de închiriere a imobilului, contul personal de asigurări, declarația privind impozitul pe venit pentru anul 2017) fac dovada doar a faptului că pârâtul a locuit în Republica Elenă și nu și cu privire la perioada în care acesta a locuit efectiv în străinătate ori că la data sesizării instanței acesta mai locuia în Republica Elenă.

Prin urmare, cum susținerea pârâtului potrivit căreia locuința sa este în România, în comuna Ipotești, județul Suceava, nu este infirmată de înscrisurile aflate la dosar, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în raport de către instanța competentă să judece cererea de divorț este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află locuința pârâtului.

Față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Suceava în a cărei circumscripție teritorială își are locuința pârâtul la momentul sesizării instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - MM