ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 265/2020

HOTĂRÂRE

30.01.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 265/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2019 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea, din culpa comună a soților, a căsătoriei încheiate la 18 iulie 2009.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu Jiu:

Prin Sentința civilă nr. 5014 din 4 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit precizării făcute de reclamantă, ultimul domiciliu comun al părților, atunci când au locuit în țară, a fost în comuna Țigănași, județul Iași, localitate aflată în raza de competență a Judecătoriei Iași.

III. Hotărârea Judecătoriei Iași:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași a pronunțat Sentința civilă nr. 11514 din 23 octombrie 2019, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Luând act de declarația reclamantei, prezentă în fața instanței la termenul din 14 octombrie 2019, instanța a reținut că aceasta nu mai locuiește pe raza județului Iași, din luna decembrie 2018 domiciliul său fiind în localitatea Târgu Jiu, județul Gorj. În ceea ce îl privește pe pârât, reclamanta a arătat că acesta locuiește și muncește în Portugalia.

Constatând că niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună și că pârâtul are locuința în străinătate, Judecătoria Iași a stabilit că revine instanței de la domiciliul reclamantei competența de soluționare a cauzei, potrivit art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., declinând competența în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că ambele instanțe, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului, s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Se reține că noțiunea de "locuință" trebuie înțeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv și nu locuința statornică și principală. Altfel spus, ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie este locuința faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speță, se constată că, astfel cum reiese din declarația reclamantei consemnată în practicaua încheierii din 14 octombrie 2019 și din înscrisurile depuse la dosar, pârâtul locuiește în Portugalia din anul 2009, ultimul domiciliu comun al soților a fost în localitatea Kogălniceanu, comuna Țigănași, județul Iași, iar ultima locuință comună (adresa unde soții au locuit efectiv împreună, astfel cum reclamanta a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată) a fost în Târgu Jiu, Str. x - adresă la care reclamanta locuiește din luna decembrie 2018.

Se reține, astfel, că la data demarării litigiului - 19 februarie 2019 - reclamanta locuia în circumscripția judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv în Târgu Jiu.

În această situație, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanței, cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția instanței în care se află cea din urmă locuință a soților.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de divorț revine instanței în circumscripția căreia s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv Judecătoriei Târgu Jiu.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.