ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 291/2020

HOTĂRÂRE

04.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 291/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2019 pe rolul Judecătoriei Negrești-Oaș, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 18.08.2014 din vina exclusivă a pârâtului și revenirea reclamantei la numele anterior încheierii căsătoriei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194, art. 453 și art. 914 și urm. C. proc. civ., art. 373 lit. a) și art. 383 C. civ.

Judecătoria Negrești-Oaș, prin Sentința nr. 650 din 7 iunie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că ultimul domiciliu comun al soților a fost în loc. D., Calea x, jud. Iași, conform înscrisurilor depuse în probațiune de către pârât.

Deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta a precizat că ultimul domiciliu comun al soților a fost în Negrești-Oaș (fără a indica vreo adresă), nu a depus nicio probă în sprijinul acestei susțineri.

Conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, loc. D., jud. Iași se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, instanță competentă teritorial să judece prezenta cerere.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Iași, secția civilă, prin Sentința nr. 13089 din 20 noiembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei, și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Iași a reținut că din susținerile scrise ale ambelor părți, din cuprinsul procurii speciale coroborate cu contractul de muncă al pârâtului din Italia, reiese că de mai mulți ani locuința efectivă a pârâtului nu este în România, ci în Italia.

În speța de față, indiferent care ar fi fost ultima locuință a soților, Judecătoria Iași nu poate fi competentă: astfel, dacă se reține conform susținerilor reclamantei, că ultima locuință comună a soților a fost în Negrești-Oaș, unde continuă să locuiască reclamanta, devine incidentă prima teză menționată de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. dacă se reține, conform susținerilor pârâtului, că ultima locuință a soților a fost în D., este incidentă ultima teză prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că toate probele indică faptul că pârâtul nu avea locuința în țară la data sesizării instanței.

Prin urmare, competentă să soluționeze cererea de divorț este judecătoria din circumscripția căreia locuiește reclamanta, și anume Judecătoria Negrești-Oaș.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, ambele instanțe s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Așa cum rezultă din norma de drept antemenționată, regula generală în materie de divorț este aceea că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este cea în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, însă aceasta poate fi aplicată doar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, și anume: cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, însă, ambele părți au arătat că au fost plecate pentru mai mulți ani la muncă în străinătate, din probatoriul administrat nerezultând că aceștia ar avut domiciliul comun în România.

Mai mult, astfel cum a arătat reclamanta în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, aspect confirmat și de pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, aceasta locuiește din luna ianuarie 2019 în loc. Negrești-Oaș. Cât îl privește pe pârât, acesta locuiește în Italia, așa cum rezultă din conținutul procurii speciale autentificate sub nr. x din 19 august 2019 de Societatea Profesională Notarială C.

Astfel, văzând că locuința pârâtului nu se află în țară, iar instanțele române sunt competente internațional să soluționeze cauza, potrivit art. 1081 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și art. 3 alin. (1) din Regulamentul CE 2201/2003, în speță devine incidentă ultima teză a art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia "când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Pe cale de consecință, constatând că la data sesizării instanței reclamanta avea locuința în loc. Negrești-Oaș, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei din circumscripția acesteia, și anume Judecătoria Negrești-Oaș.