ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1911/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 06.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună desfacerea căsătoriei încheiate în data de 26.10.1985, din culpa exclusivă a pârâtei, cu revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv "C."; exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului D.; stabilirea locuinței minorului la domiciliul pârâtei; stabilirea unui program de vizită a minorului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 914 și urm. C. proc. civ. și art. 396 și urm. din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 7443/2022 din 25 octombrie 2022, Judecătoria Galați a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Liești, reținând că cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, iar ambele părți au domiciliul în jud. Galați, comună aflată în circumscripția Judecătoriei Liești.

Prin sentința civilă nr. 88 din 21 februarie 2023, Judecătoria Liești a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 914 C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Totodată, a reținut că în materia divorțului interesează adresa unde părțile au locuit sau locuiesc efectiv, iar nu cea înscrisă în evidențele oficiale.

Reținând că din susținerile reclamantei și din înscrisurile atașate la dosar rezultă că părțile au avut domiciliul comun în com. Piscu, dar niciuna dintre ele nu mai locuiește în prezent în circumscripția Judecătoriei Liești, în care se află cea din urmă locuință comună, reclamantul locuind în Localitatea Târgu Frumos, iar locuind în străinătate, a apreciat că Judecătoria Pașcani este cea competentă să soluționeze cererea, ca instanță de la locuința reclamantului.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Pașcani, prin sentința civilă nr. 490/2024 din 25 aprilie 2024 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța învestită prin declinare a reținut că stabilirea competenței teritoriale în materie de divorț se raportează la cea din urmă locuință comună a soților, astfel cum stabilesc prevederile art. 915 C. proc. civ.

Totodată a reținut incidența dispozițiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Astfel, reținând că ultimul domiciliul comun al părților a fost în com. Piscu, iar la data introducerii acțiunii atât reclamantul, cât și pârâta au avut domiciliul în com. Piscu, a concluzionat că revine Judecătoriei Liești competența de soluționare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Liești și Judecătoria Pașcani.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de divorț, astfel că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, ambele instanțe au reținut că ultima locuință comună a părților a fost în com. Piscu, jud. Galați, iar din examinarea actelor dosarului, respectiv din fișa de evidență emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, ambele părți locuiau în com. Piscu, jud. Galați.

Drept urmare, având în vedere că, în speță, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe, rezultă că instanța competentă să soluționeze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soți.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ.:

"Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.", aceste prevederi legale constituind o consacrare expresă a faptului că pentru stabilirea competenței teritoriale, ceea ce prezintă importanță este domiciliul pe care părțile îl au la momentul sesizării instanței, fiind lipsită de relevanță din această perspectivă schimbarea domiciliilor părților după momentul înregistrării cererii introductive.

Or, câtă vreme la data introducerii cererii pe rolul Judecătoriei Galați, ambii soți aveau locuința în com. Piscu, unde a fost și ultimul domiciliu comun al soților, comună aflată în circumscripția Judecătoriei Liești, ținând cont de prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., această din urmă instanță este competentă să soluționeze cererea de desfacere a căsătoriei, astfel cum a fost dedusă judecății.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Liești este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.