ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 515/2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la 5 februarie 2024, sub nr. x/284/2024, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, a locuinței copilului și a pensiei de întreținere, în ceea ce o privește pe minora C.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Răcari, prin raportare la dispozițiile art. 114 C. proc. civ., menționând că persoana ocrotită, minora C, are domiciliul în satul (...), comuna Balotești.

Hotărârea Judecătoriei Răcari

Prin sentința civilă nr. 1129 din 18 iunie 2024, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Răcari a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competența privind soluționarea cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de în competența instanței de tutelă și de familie este exclusivă.

Reținând că actele și lucrările dosarului au relevat faptul că minora C locuiește la mama sa, în comuna Balotești, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Hotărârea Judecătoriei Buftea

Prin sentința civilă nr. 13665 din 6 decembrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reținut că prin sentința civilă nr. 7404 din 18 iunie 2024, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. y/284/2024, s-a stabilit locuința minorei C la reședința tatălui, situată în comuna Ciocănești, str. (...), jud. Dâmbovița.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Buftea îi revine competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei asupra căruia poartă conflictul negativ de competență este reprezentat de cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești în ceea ce o privește pe minora C, a locuinței acesteia la domiciliul său din comuna Ciocănești, sat (...), jud. Dâmbovița, precum și a pensiei de întreținere cuvenite.

Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat suplinirea consimțământului reclamantului în vederea înscrierii minorei la Grădinița D Săftica, jud. Ilfov, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minoră, stabilirea locuinței la domiciliul său, obligarea părții adverse la plata unei pensii de întreținere reprezentând 1/4 din venitul net lunar, precum și stabilirea unui program de vizită.

Potrivit dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., „ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…)”, iar, conform prevederilor art. 107 din același act normativ, „procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.”

Art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 stipulează că, „până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.”

Titlul IV din Codul civil, intitulat „Autoritatea părintească”, cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea acesteia, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegerile între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1).

Conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.”

Noțiunea de „domiciliu” la care face trimitere textul legal enunțat vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice” din cuprinsul art. 114 C. proc. civ. include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care vizează autoritatea părintească și exercitarea acesteia.

Înalta Curte constată că prin dispozițiile art. 114 C. proc. civ. s-a instituit o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În speță, persoana ocrotită este minora C, în interesul căreia reclamantul și pârâta au promovat cererile deduse judecății.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a menționat că minora locuiește la domiciliul său din satul (...), comuna Balotești, (...), jud. Ilfov.

Aceste susțineri au fost confirmate de reclamant prin motivele expuse în cererea de chemare în judecată, precum și de consemnările din cuprinsul raportului de anchetă socială întocmit la 12 iunie 2024 de Primăria Comunei Ciocănești – Serviciul Autoritate Tutelară.

Raportând situația de fapt dedusă judecății la aspectele relevate de înscrisurile cauzei și de normele legale evocate, Înalta Curte constată că instanța de tutelă competentă să soluționeze litigiul este Judecătoria Buftea, în circumscripția căreia domiciliază persoana ocrotită.

Faptul că prin hotărârea dată în dosarul nr. y/284/2014 al Judecătoriei Buftea s-a stabilit locuința minorei la reședința reclamantului, în Comuna Ciocănești, jud. Dâmbovița, nu este de natură să influențeze soluția din prezenta cauză, întrucât aceasta a fost pronunțată ulterior introducerii cererii de chemare în judecată în cauza pendinte, moment în raport de care se aplică norma de competență teritorială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.