ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 817/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acestei să își dea acordul pentru transferul minorilor C. și D. la o unitate școlară din municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv la Colegiul Național "Mihai Viteazul", iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de acordul pârâtei.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 398, art. 401, art. 403, art. 483, art. 486, art. 505 și art. 529 C. civ., ale art. 2, art. 18, art. 21 din Legea nr. 272/2004 și ale art. 192-199 și art. 997-1002 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 274 din 28 februarie 2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sfântu Gheorghe a stabilit, printre altele, exercitarea autorității părintești cu privire la minorii C. și D., în comun de către ambii părinți (reclamantul A. și pârâta B.) și stabilirea locuinței minorilor la mamă. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtului A., prin decizia nr. 110 din 15 martie 2022 a Tribunalului Covasna, secția civilă.

Potrivit susținerilor comune ale părților, din anul 2020, minorii au locuit cu pârâta în municipiul Câmpulung, jud. Argeș, iar, începând cu 2 ianuarie 2023 (vacanța școlară de iarnă), au mers în vizită la reclamant, în municipiul Sfântu Gheorghe, iar de atunci continuă să locuiască la acesta.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită", și că, relevant pentru stabilirea competenței în cauză nu este domiciliul scriptic al minorilor (adresa înscrisă în evidențele administrative), ci locuința efectivă a acestora.

A apreciat că noțiunea de "locuință a minorului" desemnează, în sens restrâns, domiciliul părintelui cu care locuiește, potrivit art. 496 alin. (1) C. civ.

Pentru analiza semnificației noțiunii, a arătat că trebuie avute în vedere, prin analogie, orientările jurisprudențiale ale Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în cauzele referitoare la reședința minorilor, respectiv statuările din cauza C-497/10 PPU, Barbara Mercredi împotriva lui Richard Chaffe, potrivit cărora, în situația unui copil de vârstă mică ce locuiește de numai câteva zile cu mama sa într-un stat membru, altul decât cel în care are reședința obișnuită, în care a fost deplasat, trebuie să fie luate în considerare, pe de o parte, durata, regularitatea, condițiile și motivele șederii pe teritoriul acestui stat membru și ale mutării mamei în statul respectiv și, pe de altă parte, dată fiind în special vârsta copilului, originile geografice și familiale ale mamei, precum și raporturile familiale și sociale pe care aceasta și copilul le au în același stat membru, fiind de competența instanței naționale să determine reședința obișnuită a copilului, ținând seama de ansamblul împrejurărilor de fapt specifice fiecărui caz în parte.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a făcut referire și la decizia C512/17 a CJUE, prin care s-a stabilit că, art. 8 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretat în sensul că reședința obișnuită a copilului corespunde locului în care se situează, în fapt, centrul vieții sale, fiind relevante aspecte precum faptul că, de la nașterea copilului până la separarea părinților săi, acesta a locuit în general cu ei într-un anumit loc, împrejurarea că părintele care exercită drepturile privind încredințarea în raport cu copilul locuiește în continuare zi de zi cu el în acest loc și își exercită acolo activitatea profesională, care se înscrie în cadrul unui raport de muncă pe perioadă nedeterminată, precum și faptul că, în locul menționat, copilul are contacte regulate cu celălalt părinte, care are în continuare reședința în același loc.

Instanța a constatat că, în cauză, cei doi minori locuiesc de mai mult de doi ani în municipiul Câmpulung (din anul 2020), situație ce a fost autorizată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-a stabilit domiciliul lor la mamă. Această dispoziție nu a fost infirmată ulterior printr-o altă hotărâre judecătorească ori printr-un acord al părinților, minorii fiind înscriși la instituții de învățământ din Câmpulung și aflându-se în prezent în municipiul Sfântu Gheorghe fără acordul mamei și nefiind probate elemente referitoare la o situație de fapt contrară.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a apreciat că minorii se află temporar în municipiul Sfântu Gheorghe după ce, în luna decembrie 2022, au venit în vizită la reclamant, pârâta afirmând că minorii se află în această localitate fără acordul său. Așadar, la momentul formulării cererii principale de către reclamant, 24 februarie 2023, minorii se aflau de aproximativ 50 de zile la tatăl lor, fără a fi înscriși la școală sau la un medic de familie.

Reținând aceste aspecte de fapt, instanța a apreciat că centrul vieții minorilor era în municipiul Câmpulung, iar nu în municipiul Sfântu Gheorghe, reședința lor obișnuită fiind la domiciliul mamei.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a făcut referire la aspectele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-85/18 PPU/10.04.2018, prin care s-a reținut că "Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 (…) trebuie interpretat în sensul că, într-o cauză în care un copil care avea reședința obișnuită într-un stat membru a fost deplasat în mod ilicit de către unul dintre părinții săi în alt stat membru, instanțele judecătorești din acest alt stat membru nu sunt competente să se pronunțe cu privire la o cerere referitoare la încredințare sau la stabilirea unei pensii de întreținere în privința copilului menționat, în absența oricărui element care să indice că celălalt părinte ar fi consimțit la deplasarea sa ori nu ar fi prezentat o cerere de înapoiere a acestuia."

Instanța a apreciat că, în prezenta cauză este în interesul superior al minorilor ca cererile privitoare la aceștia să fie judecate de instanța în a cărei circumscripție își au reședința obișnuită. În acest fel, pot fi mai lesne administrate probe esențiale în legătură cu viața minorilor (anchetă socială la domiciliul obișnuit, probe în legătură cu instituțiile de învățământ ori cu mediul de viață etc.).

Prin sentința civilă nr. 742 din 31 martie 2023, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Constatând intervenit conflictul negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., se stabilește competența exclusivă în judecarea cererilor privind ocrotirea persoanei fizice în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. În acest sens, a avut în vedere și dispozițiile art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora, până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul acestora.

Coroborând dispozițiile art. 106 și art. 261 C. civ., Judecătoria Câmpulung a observat că cererea având ca obiect stabilirea locuinței unui minor, stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului, precum și înapoierea acestuia se circumscrie cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, ce urmează a fi soluționată de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ.

A arătat că, pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care locuiește acesta.

Instanța a reținut că, deși prin sentința civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2020, locuința minorilor a fost stabilită la domiciliul mamei, în prezent minorii locuiesc împreună cu tatăl în municipiul Sfântu Gheorghe, aspect ce rezultă din susținerile ambelor părți, prin care se confirmă că, din 2 ianuarie 2023, minorii se află la tată, situație de fapt pe care reclamantul a adus-o la cunoștință autorităților.

Astfel, la stabilirea competenței de soluționare a cauzei, Judecătoria Câmpulung a apreciat că interesează locul situării locuinței efective a minorilor, fără a avea relevanță că prin hotărâre judecătorească a fost stabilită locuința minorilor la o altă adresă.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Câmpulung îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin cererea dedusă judecății, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei să își dea acordul pentru transferul minorilor C. și D. la o unitate școlară din municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv la Colegiul Național "Mihai Viteazul", iar în caz de refuz, hotărârea să suplinească acordul pârâtei.

Conform art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Aceste norme legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Noțiunea "domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite" este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sfântu Gheorghe, învestită fiind cu soluționarea cererii formulate de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor C. și D. la locuința sa și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora, a dispus exercitarea autorității părintești în comun, de către ambii părinți, a stabilit domiciliul copiilor la mamă și l-a obligat pe pârât la suportarea cheltuielilor cu privire la creșterea și educarea copiilor, proporțional cu veniturile obținute.

Prin decizia nr. 110/A din 15 martie 2022, Tribunalul Covasna, secția civilă a respins apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1024 din 25 iunie 2021 pronunțate de Judecătoria Sfântu Gheorghe.

În prezenta cauză, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei să își dea acordul cu privire la înscrierea copiilor la o școală din municipiul Sfântu Gheorghe.

Prin apărările formulate, pârâta B. a arătat că situația minorilor C. și D. a fost tranșată prin sentința civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în sensul stabilirii locuinței lor la domiciliul său din municipiul Câmpulung, jud. Argeș, unde copiii frecventează cursurile Școlii Gimnaziale "E.", la dosar fiind depuse, în copie, dovezi cu privire la rezultatele obținute de aceștia la activități și concursuri organizate de instituția de învățământ.

Pârâta a arătat că, în lipsa acordului său, reclamantul i-a luat pe minori la locuința sa din municipiul Sfântu Gheorghe și că refuză să îi aducă în orașul Câmpulung, unde aceștia locuiesc de la separarea în fapt a părților și unde sunt înscriși la școală.

Coroborând aspectele de fapt expuse, Înalta Curte nu poate reține că instanța competentă să judece cererea de emitere a ordonanței președințiale este Judecătoria Sfântu Gheorghe, din moment ce, prin hotărâre judecătorească definitivă (sentința civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe), domiciliul minorilor a fost stabilit la pârâtă, în municipiul Câmpulung, iar schimbarea în fapt a acestuia s-a făcut de către reclamant în lipsa acordului pârâtei.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Raportând situația de fapt dedusă judecății la normele legale evocate, reiese că domiciliul minorilor este în municipiul Câmpulung, unde a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă, aceasta fiind și locuința lor statornică, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) C. civ. ("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic"), în această localitate copiii frecventând și cursurile de învățământ și dezvoltând relații cu membrii familiei extinse.

Astfel, la stabilirea instanței competente nu prezintă relevanță schimbarea în fapt a locuinței minorilor (începând cu data de 2 ianuarie 2023), de vreme ce aceasta s-a făcut prin înfrângerea efectelor unei hotărâri judecătorești definitive și în lipsa acordului părintelui la care persoanele ocrotite domiciliază în mod legal.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., care atribuie în competența instanței de la domiciliul persoanei ocrotite soluționarea cauzelor care au ca obiect instituirea măsurilor de protecție specială, Înalta Curte reține că este competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială Judecătoria Câmpulung.

În sprijinul acestei concluzii este și faptul că pe rolul Judecătoriei Câmpulung se află, în curs de soluționare, dosarul nr. x/2023 având ca obiect acțiunea de fond prin care reclamantul a solicitat stabilirea domiciliului minorilor la locuința sa, iar o altă cerere de ordonanță președințială prin care reclamanta B. a solicitat obligarea pârâtului A. să aducă minorii la domiciliul lor, în municipiul Câmpulung, a fost atribuită, prin regulator de competență, în favoarea Judecătoriei Câmpulung, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 654 din 27 aprilie 20223, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Or, potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

Pentru considerentele expuse, dând eficiență dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.