ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 154/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 18.11.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A., prin mandatar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea în temeiul art. 373 lit. b) C. civ. a căsătoriei încheiate de părți, stabilirea locuinței minorei C. la mamă, exercitarea în comun a autorității părintești de către părinții minorei, stabilirea în sarcina reclamantului a obligației de plată a unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 1/4 din veniturile nete realizate, începând cu data introducerii acțiunii și până la împlinirea vârstei de 18 ani, stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de vizitare care să permită ridicarea minorei de la mamă de către reclamant vineri, sâmbătă și duminică iar în timpul vacanței de vară, maximum o lună, în perioada iulie- august și păstrarea de către pârâtă a numelui de familie dobândit prin căsătorie.

În drept, s-au invocat prevederile art. 373 lit. b), art. 397, art. 496, art. 529, art. 503 C. civ. și art. 453 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 532 din 30.06.2022, pronunțată de Judecătoria Huedin, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 915 alin. (2) din C. proc. civ. "Daca nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința in tara, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din Romania. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competenta Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București."

Totodată, s-a reținut că părțile nu au făcut dovada existenței unui astfel de acord pentru ca Judecătoria Huedin să soluționeze cererea de divorț în accepțiunea dispozițiilor legale invocate, care au fost analizate în lumina prevederilor Deciziei nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 8049 din 25 octombrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A. în favoarea Judecătoriei Huedin și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că atât reclamantul, cât și pârâta, care au domiciliul în Statele Unite ale Americii, au întocmit procuri speciale de reprezentare autentificate la Consulatul General al Românei le New York prin care au specificat în mod expres că își împuternicesc mandatarii pentru "reprezentarea în fața instanței de judecată – Judecătoria Huedin".

Drept urmare, instanța a apreciat că, în cauză, a fost exprimat un acord expres, în sensul celui interpretat de Înalta Curte prin Decizia nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunțată în recurs în interesul legii, astfel că a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin prezentul demers judiciar, instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț și a cererilor accesorii acesteia, ambele părți având domiciliul în străinătate, astfel cum rezultă din actele dosarului și susținerile mandatarilor părților.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Huedin și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, interpretând în mod diferit cerința vizând exprimarea, în mod expres, a acordului părților în ceea ce privește alegerea judecătoriei care să soluționeze cererea de divorț, pentru ipoteza în care nici reclamantul și nici pârâtul nu au domiciliul în România.

Potrivit art. 915 alin. (2) C. proc. civ. "dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București."

Prin Decizia nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a reținut că este necesar ca acordul părților cu privire la "alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț să fie exprimat expres, în formă scrisă, iar, în situația în care litigiul este pendinte și verbal în fața instanței. În ambele cazuri, manifestarea de voință a părților în sensul opțiunii pentru o anumită instanță trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenției, fie din susținerile formulate în scris sau oral în fața instanței de judecată."

Astfel, chiar în lipsa unei convenții încheiate anterior învestirii instanței, părțile pot să își manifeste voința în scris sau verbal în fața instanței de judecată, în sensul alegerii judecătoriei care va soluționa divorțul, singura condiție fiind aceea ca opțiunea părților să rezulte explicit, din susținerile formulate în scris sau oral în fața instanței.

Manifestarea de voință trebuie să fie una neechivocă, clară și exteriorizată, manifestarea tacită de voință neputând produce efecte juridice, în cazul alegerii instanței în temeiul art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, atât reclamantul, cât și pârâta au reședința în Statele Unite ale Americii, împrejurare necontestată în proces.

Înalta Curte constată că, la dosarul cauzei, se regăsesc depuse procurile speciale de reprezentare autentificate la Consulatul General al Românei la New York sub nr. x din 28.09.2021, respectiv nr. 87-21-4439 din 28.09.2021, în cuprinsul cărora părțile au specificat, în mod expres, Judecătoria Huedin, ca instanță competentă cu soluționarea cererii lor de divorț.

Astfel, se poate observa că părțile au specificat mod clar și neechivoc că își împuternicesc mandatarii să ii reprezinte "în fața instanței de judecată – Judecătoria Huedin", manifestare de voință ce echivalează cu un acord expres al acestora de alegere a instanței care urmează să soluționeze acțiunea de divorț.

Mai mult, Înalta Curte reține că și în lipsa încheierii unei convenții anterior învestirii instanței prin care acestea să stabilească instanța competentă, este suficient ca părțile să își manifeste voința în scris sau verbal, inclusiv în fața instanței de judecată, în sensul alegerii judecătoriei care va soluționa divorțul, singura condiție fiind aceea ca opțiunea părților să rezulte expres din susținerile formulate în scris sau oral în fața instanței.

În acest sens, se observă că, la primul termen de judecată acordat în fața Judecătoriei Huedin, aceasta instanță a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, ocazie cu care reprezentantul reclamantului a menționat expres Judecătoria Huedin ca fiind competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, solicitând respingerea excepției.

La rândul său, mandatarul pârâtei a achiesat, în mod expres, la concluziile reprezentantului reclamantului.

Mai mult, reclamantul și-a manifestat inclusiv în scris consimțământul în sensul alegerii Judecătoriei Huedin în vederea soluționării acțiunii sale de divorț și prin intermediul notelor de ședință depuse de acesta, prin mandatar, în fața Judecătoriei Huedin, la data de 30 iunie 2022, consimțământ la care pârâta, prin reprezentant, achiesase anterior, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din 16 iunie 2022.

Înalta Curte reține că, din cuprinsul procurilor și al precizărilor părților, prin mandatari, exprimate atât verbal, cât și în scris în fața Judecătoriei Huedin, rezultă expres și fără echivoc că acestea și-au manifestat în mod expres voința ca instanța care urmează să judece pricina să fie această primă instanță, învestită, de altfel, prin cererea de chemare în judecată.

Față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.