ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1151/2023

HOTĂRÂRE

15.06.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1151/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș, în data de 12 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B., să dispună, desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta, stabilirea în sarcina sa a pensiei de întreținere pentru minor.

În drept, reclamantul nu a indicat temeiul juridic al cererii formulate.

Prin sentința civilă nr. 6 din 11 ianuarie 2023, Judecătoria Luduș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., arătând că stabilesc o derogare de la regula de drept comun în ceea ce privește competența teritorială instituită de art. 107 C. proc. civ., fiind vorba despre o competență absolută, reglementată de norme de ordine publică, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 129 cu art. 126 C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare.

Astfel, instanța a reținut că în materia acțiunii de divorț este consacrată o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, norma de drept având un caracter absolut, putând fi invocată de oricare dintre părți, de către procuror sau de către instanță din oficiu, iar din actele dosarului rezultă că pârâta B. are domiciliul în București, str. x, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința nr. 3186/2023 din 06 aprilie 2023, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Luduș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că din înscrisurile aflate la dosar, respectiv din adresa emisă de Primăria Sectorului 5 București și verificările efectuate de organele de poliție rezultă că, la momentul sesizării Judecătoriei Luduș cu cererea de divorț, respectiv 12.10.2022, reclamantul locuia pe teritoriul României, în Orașul Sărmașu, iar pârâta avea reședința în Germania. Totodată, din procesul-verbal întocmit de Postul de Poliție Sărmașu și din susținerile reclamantului rezultă că acesta locuiește efectiv pe raza Orașului Sărmașu.

În raport cu aceste împrejurări, reținând că locuința pârâtei este în străinătate, în lipsa unor alte indicii din care să rezulte că pârâta ar avea locuința pe raza Sectorului 5 București, această instanță a constatat că devine incidentă ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea în care soțul pârât nu are locuința în țară, cum este cazul în speță, și instanțele române sunt competente internațional (părțile sunt cetățeni români, astfel că se aplică prevederile art. 3 lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 1111/2019), competența de soluționare a cererii revenind instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Judecătoriei Luduș.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea reclamantului A., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta B., precum și obligarea sa la plata pensiei de întreținere.

Se constată că ambele instanțe aflate în conflict, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului, s-au raportat la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că: cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă, în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În ceea ce privește noțiunea de "locuință", aceasta trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv, iar nu locuința statornică și principală; altfel spus, ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie este locuința faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speță, astfel cum reiese din verificările efectuate de Judecătoria Sectorului 5 București cu privire la domiciliul părților, respectiv din adresa nr. x/06.03.2023, emisă de Primăria Sectorului 5, pârâta locuiește în Germania împreună cu minorul, care este înscris la o instituție de învățământ din țara respectivă, iar în România petrec doar câteva săptâmâni în perioada vacanțelor școlare. În ceea ce privește domiciliul reclamantului, potrivit cărții de identitate a acestuia, aflată la dosarul Judecătoriei Luduș, acesta locuiește din data de 23 august 2022 în orașul Sărmașu, județul Mureș, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Luduș.

De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal nr. x din 6 aprilie 2023, emis de Poliția Orașului Sărmașu, aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București, reiese că reclamantul locuia la data introducerii cererii de divorț, respectiv 12 octombrie 2022, în orașul Sărmașu, județul Mureș.

În aceste condiții, cum la data demarării litigiului, respectiv 12 octombrie 2022, reclamantul locuia în orașul Sărmașu, județul Mureș, iar pârâta locuiește efectiv în Germania, în cauză, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea că, atunci când pârâtul nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Or, în cauză, reclamantul are domiciliul în orașul Sărmașu, județ Mureș, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Luduș, instanță competentă să soluționeze cererea de divorț dedusă judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.