ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2273/2021

HOTĂRÂRE

28.10.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2273/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la 13 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună stabilirea domiciliului minorei C., la tată, și obligarea mamei la plata pensiei de întreținere.

Prin sentința civilă nr. 6143 din 28 mai 2021, Judecătoria sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești.

În motivare, a avut în vedere că ordonanța președințială revine instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ.

A considerat că sunt aplicabile pentru fixarea competenței și dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Reținând că locuința minorului a fost stabilită de părți prin Convenția notarială încheiată în procedura divorțului cu copii minori, autentificată sub nr. x la 1 iulie 2013 de BNP D., respectiv în Orașul Dărmănești, str. x, jud. Bacău, a fost atribuită competența în favoarea Judecătoriei Moinești.

Prin sentința civilă nr. 1057 din 8 iulie 2021, Judecătoria Moinești a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat ordonanța președințială în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat cauza și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În expunerea argumentelor care justifică soluția dată, a notat că se impune a fi stabilită competența în temeiul art. 114 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la domiciliul în fapt al minorei, care, în prezent, se află în grija tatălui său, la adresa din București, Drumul Lunca Mărcușului nr. 37 A, aspect ce rezultă din susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată și din referatul de anchetă socială depus la dosarul Judecătoriei sectorului 3 București.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de ordonanță președințială revine Judecătoriei sectorului 3 București, pentru considerentele ce succed:

Obiectul pricinii îl constituie cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu B., prin care se solicită stabilirea domiciliului minorei C., la tată, și obligarea mamei la plata pensiei de întreținere

Cele două instanțe aflate în conflict au reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Această normă specială instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Însă, conflictul negativ de competență a fost determinat de aprecierea diferită asupra locuinței minorului. Astfel, Judecătoria sectorului 3 București s-a raportat la domiciliul stabilit de părți prin Convenția notarială încheiată în procedura divorțului cu copii minori, autentificată sub nr. x la 1 iulie 2013 de BNP D., iar Judecătoria Moinești a avut în vedere locuința în fapt a minorului la data sesizării instanței cu cererea de ordonanță președințială.

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu la care face trimitere textul legal enunțat mai sus vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Așadar, noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică, principală a acestei persoane sau cea stabilită printr-o convenție a părților, ci adresa unde locuiește efectiv.

Astfel, la data promovării demersului judiciar, locuința minorei C. era la tată, în București, Drumul Lunca Mărcușului nr. 37 A, aspect ce rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din referatul de anchetă socială întocmit de Direcția Asistență Legislativă-Serviciul de Autoritate Tutelară.

Față de cele arătate, în aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze ordonanța președințială este Judecătoria sectorului 3 București, în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei ocrotite.