ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 364/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 10 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul de Arbitraj Institutionalizat Galați a fost admisă cererea de arbitraj formulată de reclamanta Asociația A., reprezentată prin Președinte B., în contradictoriu cu pârâții C. și D.; au fost obligați pârâții la plata sumei de 7320,66 RON către reclamantă, reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada octombrie 2016 - octombrie 2019 și a sumei de 4039,71 RON, repezentând penalități de întârziere asupra restanțelor înregistrate la cotele de întreținere, aferente perioadei decembrie 2016 - noiembrie 2019; au fost obligați pârâții la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri au formulat acțiune în anulare pârâții C. și D., cererea fiind înregistrată la data de 23 aprilie 2020, pe rolul Curții de Apel Galați.

Prin sentința civilă nr. 22/F din 01 iulie 2020, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul de Arbitraj Instituționalizat Galați, formulată de pârâții C. și D., în contradictoriu cu intimata Asociația A., ca nefondată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă au formulat recurs pârâții C. și D., la data de 14 septembrie 2020.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ., recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020 a Tribunalului de Arbitraj Instituționalizat Galați.

În dezvoltarea recursului, recurenții-pârâți au învederat că primul motiv al acțiunii în anulare a fost cel prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbirajului, fără existența unui înscris sub formă de convenție arbitrală sau compromis. Prin apărările efectuate în fața Tribunalului de Arbitraj Instituționalizat Galați, pârâții au susținut că instanța arbitrală trebuia să constate necompetența sa generală, întrucât nu s-a făcut dovada convenției arbitrale, a compromisului sau că există vicii care conduc la o convenție nulă sau inoperantă.

S-a mai arătat că, prin hotărârea recurată, instanța a reținut existența clauzei compromisorii în cuprinsul Hotărârii Adunării Generale a Asociației A. din 23 martie 2019, prin care s-a stabilit că litigiile dintre asociație și proprietari vor fi soluționate de Tribunalul de Arbitraj Instituționalizat Galați, iar temeiul acestei soluții l-a reprezentat Ordonanța de Guvern nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, aceste dispoziții legale nefiind incidente în cauză, dată fiind existența Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 660 din 30 iulie 2018.

O altă critică a recurenților a vizat faptul că lipsește acordul de voință al acestora, exprimat în mod expres, în formă scrisă, cu privire la soluționarea litigiului pe calea arbitrajului.

Conchizând, recurenții-pârâți au susținut că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, prin aplicarea unor dispoziții legale străine de cele referitoare la situația de fapt, respectiv O.G. nr. 26/2000 în loc de Legea nr. 196/2018, hotărârea fiind dată cu nesocotirea reglementării legale, respectiv art. 608 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și a celor la nivel constitutional, în sensul negării drepturilor constituționale consacrate de art. 16 și art. 126 din Constituție.

S-a mai solicitat ca, odată cu admiterea cererii în anulare a hotărârii arbitrale, instanța să dispună întoarcerea executării pentru acele măsuri care au fost efectuate în baza hotărârii, precum și restituirea taxelor judiciare de timbru și a tuturor cheltuielilor efectuate în dosar.

III. Apărările formulate în cauză

Intimata Asociația A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței civile nr. 22/F din 01 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, ca fiind legală și temeinică.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociației A. din 23 martie 2019, membrii asociației au stabilit ca toate litigiile dintre asociație și proprietari să fie soluționate pe calea arbitrajului, această hotărâre fiind executorie, întrucât nu a fost contestată de părți.

În temeiul acestei hotărâri, asociația a promovat acțiune în pretenții împotriva pârâților C. și D., pentru plata sumei de 7765,01 RON, reprezentând întreținere restantă, datorată pentru perioada septembrie 2016 - ianuarie 2019, și penalități de întârziere, calculate pentru perioada 10 ianuarie 2017- 12 februarie 2019.

Cu privire la critica recurenților că Hotărârea Adunării Generale a Asociației A. din 23 martie 2019 este lipsită de acordul de voință al locatarilor, intimata a învederat că recurenții-pârâți nu au solicitat anularea acestei hotărâri la Judecătoria Galați, în termen de 45 zile, conform legislației în vigoare, sens în care a solicitat instanței de recurs să constate că aspectele prezentate de recurenți nu se încadrează în motivele de casare invocate, respectiv în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Referitor la critica recurenților privind neaplicarea de către instanța de judecată a dispozițiilor Legii nr. 198/2018, intimata susținut că instanța a analizat cauza în temeiul dispozițiilor invocate de recurenții-pârâți, respectiv art. 608 C. proc. civ., considerentele instanței fiind pe larg expuse în cuprinsul hotărârii atacate.

În mod corect, curtea de apel a reținut că Adunarea Generală este organul de conducere al asociației, singurul care poate decide modificarea actului constitutiv și al statutului, iar în urma analizei clauzei compromisorii, s-a constatat că este perfect valabilă clauza în baza căreia litigiile dintre asociație și membri acesteia intră în competența Tribunalului de Arbitraj Instituționalizat Galați.

Concluzionând, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1980 RON, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței seria x UNBR nr. x din 25.11.2020.

IV. Răspunsul la întâmpinare

La data de 11 februarie 2021, recurenții-pârâți au depus note de ședință, în raport de cele susținute de intimată în cuprinsul întâmpinării, arătând că își mențin apectele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, iar cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, au solicitat reducerea onorariului de avocat, întrucât aceștia beneficiază, împreună, de o pensie lunară de 2200 RON.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenții-pârâți și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, prioritar prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin cererea de recurs, recurenții-pârâți au criticat, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., faptul că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât, la pronunțarea soluției, instanța s-a raportat și a aplicat dispozițiile O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, reglementări legale străine de cele referitoare la situația de fapt.

Critica este fondată.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ de dispozițiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

În speță, instanța anterioară învestită cu soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul de Arbitraj Institutionalizat Galați, a avut a verifica, raportat la argumentele expuse în justificarea cererii de anulare și la apărările intimatei sub acest aspect, valabilitatea clauzei compromisorii inserate în cuprinsul Hotărârii Adunării Generale a Asociației A. din 23 martie 2019.

Verificând aceste chestiuni litigioase, prin decizia atacată, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a reținut că, prin Hotărârea Adunării Generale a Asociației A. din 23 martie 2019, s-a hotărât ca toate litigiile dintre asociație și proprietarii care nu își achită la zi cheltuielile de întreținere să fie soluționate de Tribunalul de Arbitraj Instituționalizat Galați, adunarea generală fiind singurul organ de conducere al asociației, care poate decide modificarea actului constitutiv și a statutului, iar de la data semnării hotărârii AGA, în cadrul asociației, aceasta își produce efectele chiar și față de membrii asociați care au fost absenți sau au votat împotrivă, potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000:

"Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului constitutiv și ale statutului sunt obligatorii chiar și pentru membri asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă".

Prin cererea de recurs, recurenții-pârâți au criticat decizia atacată, pe motiv că instanța a reținut incidența, în cauză, a dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, iar nu a reglementărilor speciale ale Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, critica fiind circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Verificând, din această perspectivă, îndeplinirea obligațiilor impuse instanței anterioare prin art. 425 lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte constată că legea la care s-a raportat curtea de apel când a verificat valabilitatea clauzei compromisorii, cuprinse în Hotărârea Adunării Generale a Asociației A. din 23 martie 2019, este legea generală în materie de asociații și fundații, respectiv O.G. nr. 26/2000, în condițiile în care, așa cum corect susțin recurenții, în materia organizării și funcționării asociațiilor de proprietari există o reglementare specială, respectiv Legea nr. 196/2018, publicată în Monitorul Oficial al României- Partea I nr. 660 din 30 iulie 2018.

În atare situație, instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare era obligată, în raport de existența unei reglementări speciale și de principiul specialia generalibus derogant, să analizeze și să stabilească norma de drept aplicabilă în speță, conform obligației ce îi revenea potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea recurată a fost pronunțată fără a se motiva rațiunea pentru care s-a apreciat că, în speță, sunt incidente normele generale, iar nu dispozițiile legii speciale în materia asociațiilor de proprietari, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar vătămarea pricinuită recurenților-pârâți nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

În rejudecare, curtea de apel va analiza valabilitatea clauzei compromisorii din perspectiva dispozițiilor legii speciale în materia asociațiilor de proprietari, respectiv Legea nr. 196/2018, și va aprecia cu privire la eventuala incidență în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (3) și (4) din Legea nr. 196/2018, care statuează în sensul că:

"Orice modificare sau completare a statutului sau a acordului de asociere se înregistrează la judecătoria care a emis încheierea judecătorească de înființare, fără alte formalități. Modificările și/sau completările aduse statutului sau acordului de asociere fără respectarea prevederilor alin. (3) nu sunt opozabile față de proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari sau față de terți."

Înalta Curte apreciază că incidența acestui motiv de recurs, care privește garanțiile procesuale, nu poate determina, la acest moment procesual, și cenzurarea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, în funcție de soluția ce se va pronunța, vor fi avute în vedere și solicitările formulate în recurs relative la acordarea cheltuielilor de judecată, a căror rezolvare nu a putut avea loc în fața instanței de recurs, dată fiind soluția casării ce s-a impus a fi adoptată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții C. și D. împotriva sentinței civile nr. 22/F din 01 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2021.