ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 231/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 2 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 238.608,64 RON, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada aprilie 2014- februarie 2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 395 din 3 decembrie 2020, Tribunalul Galați – secția a II-a Civilă a respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 239/2021 din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 395 din 3 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Galați, a schimbat sentința apelată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 238.608,64 RON, reprezentând penalități și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.815,58 RON (taxă de timbru fond și apel) către reclamanta A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că în dosar nu există nici un înscris din care să rezulte că administratorul societății pârâte a împuternicit pe salariatul C. sau altă persoană pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 31 iulie 2012. Recurenta susține că în mod greșit a reținut curtea de apel că ar fi recunoscut existența contractului. Menționează că nu a fost efectuată o expertiză grafoscopică, față de faptul că martorul C., audiat în apel, nu și-a recunoscut semnătura. Arată că motivarea deciziei este superficială. Mai arată că au fost încălcate dispozițiile art. 1166, art. 1182 alin. (1), art. 1204, art. 1270 alin. (1), art. 1295, art. 1301 și art. 1302 C. civ.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și a solicitat respingerea acestuia.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Instanța supremă constată că prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sunt invocate strict formal deoarece din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poate fi analizată din perspectiva acestui text de lege.

Deși indică dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile recurentei-pârâte în sensul încălcării art. 1166, art. 1182 alin. (1), art. 1204, art. 1270 alin. (1), art. 1295, art. 1301 și art. 1302 C. civ. nu constituie veritabile critici de nelegalitate.

Textele de lege a căror nerespectare o afirmă recurenta se referă la noțiunea de contract, la formarea consimțământului în vederea încheierii convenției, la forța obligatorie a contractului și la reprezentarea părților cu ocazia semnării actelor juridice. Autoarea căii de atac enumeră aceste articole din C. civ., dar nu arată de ce instanța de apel a aplicat greșit sau a încălcat normele de drept material, ci aduce în discuție administrarea și interpretarea probatoriului, respectiv declarația martorului C. și faptul că instanța de apel nu a socotit necesară efectuarea unei expertize grafoscopice. În lipsa dezvoltării unor critici concrete de nelegalitate, instanța de recurs nu poate examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Susținerile recurentei referitoare la existența contractului, la puterea de reprezentare a persoanei care a semnat facturile în numele său, precum și la istoricul relațiilor dintre părți, valoarea facturilor, persoana care a semnat și avalizat biletul la ordin aduc în discuție situația de fapt, care a fost stabilită deja de curtea de apel și care nu mai poate fi reevaluată în recurs.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 239/2021 din 6 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 239/2021 din 6 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.